„Biserica tace, veghează și se roagă ca Dumnezeu să ne dăruiască pace, liniște, înțelepciune și lumină, pentru a ajunge «să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim».” Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, „Scrisoarea Pastorală de Crăciun”, 2024 (https://doxologia.ro/ps-iustin-episcopul-maramuresului-satmarului-nasterea-lui-hristos-bucurie-mare-pentru-tot-poporul).
Dacă Biserica tace, înseamnă că toate ale ei tac. Dacă nu taci, înseamnă că nu faci parte din Biserică. Dacă tăcem, ajungem să mărturisim, spune bietul PS Iustin. Să mărturisim ce? Tăcerea! Cum o mărturisim? Tăcînd!
Dacă asta este înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu, atunci ar trebui să ne rugăm să nu ne-o mai dăruiască. Dacă asta este lumina pe care ne-o dăruiește, atunci ar trebui să-l rugăm să ne lase și puțin întuneric, ca să nu orbim de tot.
Dar acestea nu sunt înțelepciunea, pacea și lumina de la Dumnezeu. Sunt doar niște cuvinte care nu înseamnă nimic, rostite de niște oameni care, pentru că nu-l cunosc pe Dumnezeu, îi îndeamnă pe credincioși să ceară la Dumnezeu darul orbirii, al muțeniei, al surzeniei și al nebuniei pentru ca toți să se regăsească în același mare nimic al ortodoxiei surogat.
