Preotul Savatie Baștovoi enumeră semnele care ne ajută să ne dăm seama dacă suntem spălați pe creier (https://r3media.ro/pr-savatie-bastovoi-despre-cele-trei-semne-ca-esti-spalat-pe-creier/). Acestea sunt: 1. știm cum poate fi mai bine pentru noi și pentru țară, iar acest bine se regăsește în sloganurile politice din media; 2. știm de ce este rău pentru noi și pentru țară, dar ceilalți nu vor să ne asculte; 3. pentru că cei din jur, mai apropiați sau mai puțin apropiați, nu ne ascultă, tindem să ne izolăm de ei. Aici ar trebui făcută o precizare, și anume că această izolare reprezintă efectul regăsirii într-o altă comunitate, în familia adevărată a celor care gîndesc ca noi. Mă retrag din cercul de oameni constituit de rude și prieteni pentru că mă regăsesc în alt cerc de oameni, în care se află rudele și prietenii mei adevărați, care afirmă adevărul nostru. Așa apar cultele religioase și organizațiile politice, tot mai radicale pe măsură ce adevărul afirmat și, implicit, cei care-l afirmă, par să fie tot mai amenințați. Amplificarea acestei amenințări este indispensabilă spălării pe creier, după cum vedem în amplificarea amenințării ruse, a intoleranței religioase, a naționalismului pentru segmentul pro-occidental, respectiv amenințarea ideologiei de gen, a globalismului și a transumanismului, pentru fundamentaliști, ambele tipuri de amenințare potențîndu-se reciproc.
Sunt mai multe probleme în descrierea pr. Baștovoi, iar cea mai mare constă în reducerea spălării pe creier la îndoctrinarea ideologică. Fanatismul politic nu este însă singurul rezultat al spălării pe creier; de fapt, el este doar un drum secundar către fanatismul religios, care este generat direct și natural chiar în cadrul religiilor și credințelor aflate în descompunere, așa cum se întîmplă în ortodoxia românească din ultimele două decenii. Această limitare a spălării pe creier la dimensiunea politică este de fapt o acțiune directă de spălare pe creier, care lasă victimele să creadă că atașamentul lor religios le oferă imunitate față de spălarea ideologică pe creier, cînd de fapt le supune unei spălări duble pe creier. Ca orice spălător profesionist de creiere, pr. Baștovoi se ocupă cu rigoare de ambele emisfere ale creierului în același timp, atît de partea intuitivă și creativă, cît și de cea rațională, pragmatică.
Sigur că orice individ spălat pe creier tinde să vadă în cei care nu-i împărtășesc convingerile fie niște indivizi spălați pe creier, fie niște spălători pe creier. Nu și ambele. Indivizii spălați pe creier sunt insistenți, activi, neclintiți în convingerile lor. Dar nu pot spăla pe creier pe nimeni, dimpotrivă: prin tenacitatea convingerilor lor absurde, ei reușesc involuntar să trezească reflexul normalității în cei pe care-i hăituiesc. Din punctul acesta de vedere, țara care nu are spălați pe creier ar trebui să-și cumpere. Nu e cazul României, care la acest capitol ocupă unul dintre primele locuri în clasamentul mondial al victimelor manipulării.
România are o populația atît de mare de spălați pe creier pentru că abundă în spălători de creier. Aceștia prosperă în Grădina Maicii Domnului de cînd i-au înlocuit pe ultimii lucrători ai pazei minții. Spălătorul de creier nu poate fi eficient, nu se poate folosi de spălarea pe creier decît în măsura în care nu este spălat pe creier. Este un individ pragmatic, de regulă bine intenționat, care recurge la această metodă avînd întotdeauna justificarea scopului care scuză mijloacele: o spălare mică pentru un obiectiv atît de măreț precum pacea, liniștea, mîngîierea sufletească, atingerea adevărului. Spălătorul de creiere pretinde întotdeauna că a acționat pentru binele victimelor, pe care le asigură că le va înapoia creierul intact după ce obiectivele superioare vor fi atinse. După cum a dovedit-o însă experiența, victimele acțiunii de brainwashing se recuperează foarte greu și doar parțial.
Este desigur ironic că tocmai spălătorii de creier insistă asupra libertății, demnității personale, discernămîntului subiecților acțiunii de brainwashing, însă tocmai aceste teme reprezintă cele mai prielnice căi de acces la mintea și la sufletul omului (în zona ortodoxă îi recunoști pe spălătorii de creier prin apelul emoționant la mîngîiere, pace și seninătate sufletească precum și la nejudecare, deși aceasta este evident doar o formă vicleană de a-i judeca și condamna pe cei care-i judecă mai ales pe cei vicleni). Departe de a fi un eliberat și un individ întărit sufletește, spălatul pe creier devine total dependent de spălătorul lui și de soluția folosită pentru a-l „ilumina”, de la „soluția Soros” sau a „Occidentului eliberator” la „soluția Georgescu” sau a „neamului românesc absolut”.
Dacă spălații pe creier pot fi recunoscuți ușor, cine sunt atunci spălătorii? Mai întîi, o precizare: influencerii din online care se ocupă cu răspîndirea și garantarea uneia sau mai multora dintre soluțiile de spălare pe creier nu sunt spălători de creier, ci doar niște agenți de publicitate, un fel de postaci de categorie superioară. Soluțiile de spălare pe creier sunt profitabile pentru ei nu doar prin cîștigul financiar direct pe care-l realizează, ci și prin traficul și notorietatea pe care și le asigură rămînînd în trend prin promovarea noilor soluții miraculoase de înviere a neamului, respectiv de salvare prin integrarea euro-atlantică. În ce-i privește pe spălători, aceștia trebuie să fie oameni respectabili în ciuda notorietății lor. Respectabilitatea le este asigurată de prestigiul de care se bucură în cadrul unui segment al populației cu diverse probleme (despre Gigi Becali, un om de afaceri care se declară creștin în timp ce face reclamă la casele de pariuri, un comentator activ, așa cum sunt toți comentatorii de pe active news, susținea că „este un om din categoria celor despre care a spus Mantuitorul: «Iata israelitean in care nu este viclesug.»” ceea ce demonstrează că spălarea pe creier nu afectează toate funcțiile creierului, ci doar capacitatea victimei de a înțelege realitatea), de respectabilitatea instituției sau profesiei din care provin, cum sunt spălătorii din BOR, mai ales atunci cînd au o barbă impresionantă sau de coerența asigurată de mesajul înălțător indirect sugerat de ținută, gesturi și de timbrul vibrant al vocii și de cel direct, verbal, precum în cazul lui Călin Georgescu. În ce privește intelectualii publici și „experții” în științe sociale a căror autoritate este asigurată de mass media (am citit recent analiza unui individ recomandat de media ca „antropolog de top”, care era atît de superficială încît l-ar fi jenat pe orice student mediu, dar onest de la facultatea de jurnalism), de regulă aceștia, la fel ca influencerii, sunt la rîndul lor simpli subcontractori sau personal auxiliar al adevăraților spălători de creier.
Preotul Baștovoi indica izolarea pe motive politice de cei apropiați ca unul dintre semnele spălării pe creier: „3. Oricine se ceartă cu părinții, cu frații, cu prietenii de o viață pentru politică este spălat pe creier.” Precizarea este binevenită, pentru că oamenii apropiați se ceartă uneori între ei și din motive întemeiate. Dar atunci cînd politica sau, mai precis, convingerea ideologică duce la o astfel de ceartă este semnul că am putea fi spălați pe creier. De ce? Pentru că nu mai vedem nimic altceva și am plasat un lucru secundar, precum politicul, pe un loc principal, precum existența în ansamblul ei. Însă nu doar atașamentul politic exagerat duce la astfel de situații, ci și convingerile false despre natura realității. De pildă, dacă eu sunt convins că pămîntul este plat sau că omul nu a fost pe lună, mi-e greu să trăiesc printre niște idioți care s-au lăsat spălați pe creier crezînd în asemenea bazaconii precum posibilitatea ca pămîntul să fie rotund ori ca omul să poată ajunge pe lună altfel decît prin forța minții. Dar atunci cînd apare un candidat politic care îmi împărtășește o astfel de viziune deformată despre lume, motivul care determină cearta mea cu cei din jur și cu lumea nu mai este unul strict politic. De fapt, dimensiunea politică devine secundară, fiind parte a opoziției mele față de „sistem”. Întrucît „sistemul” pretinde în mod fraudulos că este totul, opoziția mea nu mai este doar politică, ci devine una existențială. Viziunea holistă propusă de Georgescu ca soluție la sistem îmi oferă astfel salvarea dorită, o salvare corespunzătoare celei care promite împărăția Coca-Cola pe pămînt.
Dintr-o izolare inițială față de realitate, spălarea pe creier promite și permite salvarea prin dubla mișcare a contestării unei realități compromise și prin refacerea sau înlocuirea ei cu realitatea „adevărată”. Marele avantaj al spălării pe creier și puterea ei de atracție constă în această realitate alternativă pe care o oferă în schimbul unei realități despre care pretinde că este falsă ori coruptă. Victimele spălării pe creier sunt cele mai nepregătite de înțelegerea situației produsă de marile schimbări ale istoriei. Ele sunt folosite întotdeauna de spălătorii de creier, profitorii acestor schimbări, cei care încearcă să folosească schimbarea în avantajul lor, pretinzînd fie că se află de partea schimbării, fie împotriva ei. Unii sperie și intimidează, alții mîngîie și consolează, dar cu toții promit un viitor fericit. Instrumentul lor este o realitate contrafăcută, întotdeauna ideală, o utopie aflată fie în viitor, în cazul progresiștilor, fie în trecut, în cazul suveraniștilor și naționaliștilor mistici. Această realitate alternativă este inițial propusă, iar apoi impusă fie prin distorsionarea realității actuale, fie prin ascunderea ei. În timp ce utopia progresistă preferă ascunderea realității prin uitarea și rescrierea istoriei, utopia suveranistă preferă distorsionarea realității prin adăugarea unor elemente ireale, prin reducerea realității la un singur aspect, care este prezentat ca cel mai real sau mai important sau efectiv prin înlocuirea ei integrală sub pretextul unei viziuni holiste, așa cum se întîmplă în noua ortodoxie din România.
Spălătorii de creier profită de o neînțelegere gravă a omului, care-i dă un sentiment de mare nesiguranță, deci de vulnerabilitate. Ei promit că-l pot scoate pe om din această stare de vulnerabilitate, transformîndu-l într-o ființă puternică prin noua înțelegere adusă de o viziune cuprinzătoare asupra realității. Ce le putem spune victimelor acestor escroci este că lucrurile nu trebuie să fie absolut bune sau absolut rele pentru a fi bune sau rele. Coca-Cola nu este rea pentru că-ți bagă nanocipuri în corp, ci pentru că nu este sănătoasă; apa nu este bună pentru că este sacră, ci pentru că este indispensabilă sănătății și vieții noastre biologice.
Singurul rău absolut constă în lepădarea de binele absolut, iar această lepădare se poate face la fel de ușor prin progresism, cît și prin suveranism, cele două metode principale de rescriere a realității sub pretextul salvării omului. Semnul principal al spălării pe creier nu are de-a face cu atașamentele noastre nesănătoase față de politic, cum afirmă preotul Baștovoi, ci este determinat de incapacitatea noastră de a identifica natura răului și a binelui. Înșelarea cu privire la natura răului și a salvării de rău este lucrarea principală a Antihristului și tocmai în măsura în care am devenit confuzi cu privire la rău și la mîntuire putem dezvolta așteptări nesănătoase față de politic. Mi se pare deosebit de grav că fanatizarea credincioșilor ortodocși cu privire la alegerile politice a venit dinspre clerul ortodox care-i amenința cu muncile iadului pe toți cei care nu-l votează pe Călin Georgescu. Oricine ignoră acest fapt este fie un spălat pe creier, fie un spălător de creiere.
