Am scris despre principiile orientative propuse de BOR într-un îndreptar electoral publicat cu o lună înainte de alegerile parlamentare din 2020 (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/sansa-unei-palme.html). Nici atunci BOR nu făcea politică, în sensul că nu îndemna nominal la votul pentru AUR. Ne spunea doar cît de frumos este aurul și că frumusețea este importantă pentru că ea va salva lumea. Însă credincioșilor nu li s-a oferit nici atunci, așa cum nu li se oferă nici acum posibilitatea de a deosebi între aurul fals și cel veritabil. Ce fel de ierarhie este cea care îi împiedică pe credincioși să devină capabili să discearnă? Cel mai probabil, este o ierarhie care se teme că discernămîntul i-ar putea face pe credincioși capabili să-i recunoască pe falșii păstori. Ascultarea credincioșilor, la fel ca tăcerea, este de aur la propriu pentru orice impostor ajuns în rolul de păstor.
Cele zece criterii au fost reluate de Patriarhie și integrate într-un mesaj mai dezvoltat care include și obligațiile clerului, fiind publicat înaintea alegerilor din anul acesta (https://basilica.ro/indreptarul-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-privind-anul-electoral/, vezi și la https://basilica.ro/recomandarile-bisericii-ortodoxe-romane-privind-alegerile-parlamentare-si-prezidentiale/). Problema este că la alegerile prezidențiale de anul acesta s-a prezentat Mesia însuși în persoana lui Călin Georgescu. În aceste condiții, cînd la alegeri apare cineva care se recomandă salvatorul neamului, un om care pretinde că are o misiune divină legată de trezirea spirituală a poporului român, care pretinde că „lucrează împreună cu neamul și cu Dumnezeu” învierea neamului, cele zece criterii nu doar că sunt depășite, dar, prin indicarea vagă a atitudinii față de neam și față de creștinism ca un criteriu major de identificare a candidatului perfect, ele îl constrîng efectiv pe credinciosul creștin să aleagă un fals mesia precum Călin Georgescu.
Îndreptarul Sfîntului Sinod funcționează astfel ca un strîmbătar al minții și discernămîntului credincioșilor ortodocși, împiedicîndu-i să se întrebe, de pildă, de ce are nevoie Georgescu să devină președinte dacă tot este într-o „lucrare” mistică cu poporul și cu Dumnezeu? De ce ar avea nevoie Dumnezeu de instrumentul politicului pentru a realiza eliberarea spirituală a poporului?
În condițiile în care a ajuns să candideze un fals mesia, Patriarhia ar fi trebuit să elaboreze un set de criterii de deosebire a adevărului de falsul adevăr. Refuzul de a face acest lucru demonstrează foarte limpede cui slujește și cui nu slujește actuala ierarhie ortodoxă.
Deși sunt mai multe criterii de deosebire a falsului mesia de cel adevărat, asupra cărora sper că voi reveni nu peste multă vreme, eu aș propune aici doar unul. De obicei, falșii mesia au succes și nu sfîrșesc pe cruce, ci pe tron sau în apropierea tronului. Dar dacă se-ntîmplă totuși ca viitorul atît de promițător să le fie amenințat, ei țipă și acuză că totul este o înscenare, că a fost o neînțelegere, că sunt victimele unui complot. În cazul în care gluma se-ngroașă și sunt duși spre Golgota, ajung să spumege și să bolborosească blesteme, amenințări și înjurături, în timp ce așteaptă o ocazie favorabilă să o șteargă din loc. Iar dacă printr-o ironie a sorții ajung totuși pe cruce, se tînguie și cer să fie dați joși de pe ea, promițînd că nu vor mai face niciodată așa ceva.
