Cel mai îngrijorător lucru în cazul Georgescu este că încă ne este imposibil să înțelegem ce se-ntîmplă. Declararea lui Georgescu drept „omul rușilor al anului” nu face decît să demonstreze infantilismul segmentului pro-occidental. Dacă aș fi în locul lui Putin, aș investi în special în zona progresistă, ajutînd-o să creadă și să declare în continuare că orice afirmare a libertății face jocul Moscovei și orice dorință de libertate amenință grav interesele partenerilor occidentali ai României. Avînd în vedere nivelul de inteligență al euro-atlantiștilor români, este evident că sunt incapabili să înțeleagă cît de mult favorizează această perspectivă dezvoltarea atașamentului suveranist pe de o parte și a ostilității populare față de democrația liberală pe de alta.
Nicușor Dan nu este imun din păcate în raport cu limitele și prejudecățile segmentului social din care provine și pe care îl reprezintă. Așa se întîmplă între oamenii care vorbesc la fel, glumesc la fel, mănîncă la fel, se-mbracă la fel: ajung nu doar să gîndească și să iubească la fel, ci și să se-nșele, să ignore și să urască la fel. În cazul Georgescu, de pildă, Nicușor Dan consideră că cei care l-au votat pe Georgescu nu au știut despre ce este vorba, dar între timp au înțeles ori urmează să înțeleagă că s-au înșelat, așa cum au înțeles că s-au înșelat și în cazul lui Piedone (https://hotnews.ro/cine-il-sustine-pe-nicusor-dan-primarul-capitalei-vorbeste-la-hotspot-live-de-la-ora-11-00-despre-decizia-de-a-candida-pentru-cotroceni-1864529).
În primul rînd, prima eroare a lui Nicușor Dan este cea prin care compară caii cu inorogii doar pentru că și unii, și ceilalți au patru picioare, coadă și coamă. Există însă unele diferențe semnificative între cele două categorii. Electoratul lui Piedone nu credea în Piedone, nu credea că Piedone este Mesia și nici nu-i cerea să salveze România, ci să curețe piețele Bucureștiului de speculanți. În schimb, electoratul lui Georgescu este format din discipoli, nu din simpli alegători, adică din oameni care cred în Georgescu mai mult decît crede Georgescu în el însuși. Alegătorii lui Piedone merg la secțiile de vot, alegătorii lui Georgescu zboară.
În al doilea rînd, cele peste două milioane de români care l-au votat pe Georgescu nu l-au votat pentru că s-au înșelat, în sensul că Georgescu nu este suveranistul, naționalistul, credinciosul, expertul, înțeleptul, eroul care pare să fie. Georgescu a fost votat pentru că răspundea în mod precis unor așteptări precise. Românii care l-au votat pe Georgescu nu sunt confuzi pentru că l-au identificat greșit pe Georgescu, ci doar pentru că așteptările lor sunt confuze. Confuzia electoratului suveranist este mai mare decît cea a electoratului pro-european pentru că așteptările lui sunt mai mari. De fapt, nu sunt doar mai mari, ci sunt absolute.
Această confuzie este posibilă în virtutea unei înțelegeri greșite sau superficiale a creștinismului, pe de o parte, și a politicului, pe de alta. Călin Georgescu a fost votat pentru că a venit ca un răspuns la aceste așteptări, inspirate și întreținute nu de influencer-ii din social media, ci de clerul naționalist cu simpatii legionare din BOR. Acest cler este principalul responsabil pentru amestecul mortal de creștinism și naționalism din BOR. Călin Georgescu întruchipează astfel în mentalitatea susținătorilor săi o combinație reușită între Ceaușescu, Antonescu, Codreanu, Valeriu Gafencu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Ioan Cuza și Arsenie Boca. Spre deosebire de George Simion, care este perceput ca un șmecher de cartier inclusiv printre suveraniști, la producerea lui Georgescu s-a lucrat cu esențe mai subtile. A considera că cei care îl susțin își vor da seama de eroare este în sine o eroare fatală. Dimpotrivă, pe măsură ce trece timpul, prezența liderului inspirat de Dumnezeu și de marile modele ale istoriei noastre îi va face pe discipolii lui Georgescu să fie tot mai convinși că salvatorul României a venit și vor face orice ca să se asigure că nimic nu-l va împiedica pe Georgescu să îi salveze și, odată cu ei și prin ei, să salveze România. USR este o glumă, o glumă inofensivă, penibilă și nesărată în comparație cu „lucrarea” de salvare a neamului, lucrare care a început deja.
Cel mai îngrijorător lucru în cazul Georgescu nu este Georgescu, ci incapacitatea celor din jur de a înțelege că ce se-ntîmplă este atît de grav și de amplu încît depășește cu mult capacitățile de manipulare ale oricărui agent statal. Deja prin decizia de anulare a primului tur, statul român a recunoscut public că este complet depășit de situație și că a trebuit să inventeze „agentul statal” pentru a cîștiga timp. Faptul că Nicușor Dan îndrăznește să ne liniștească ca pe niște copii mici din postura de candidat la funcția de președinte al României mă face să mă întreb dacă nu cumva el însuși are nivelul de înțelegere al unui copil.
