Un catolic sau un protestant dezamăgiți de propria organizație religioasă o părăsesc pentru alta în speranța că vor găsi Biserica. În schimb, ortodoxul român nu poate fi dezamăgit niciodată de ortodoxie din simplul motiv că îi lipsește percepția Bisericii. Cînd se convertește la catolicism sau la una dintre confesiunile protestante, ortodoxul român o face din motive exclusiv pragmatice: integrare socială (în cazul celor stabiliți în străinătate), statut (asigurat inclusiv prin distanțarea de ortodoxia văzută ca o formă religioasă primitivă), un plus de atenție respectuoasă acordată propriei persoane, sentimentul de a participa la o instituție care nu a făcut doar parte din istorie, ci a făcut istorie (deseori împotriva ortodoxiei, dar asta numai din vina ortodoxiei, care a refuzat din orgoliu să treacă de partea bună a istoriei).
Poate că mă-nșel, dar am sentimentul că dacă în cadrul slujbelor din BOR preoții ar rosti Crezul în versiunea catolică, puținii credincioși care ar observa diferența s-ar simți vinovați că au uitat că Duhul Sfînt purcede „și de la Fiul”; iar dacă în bisericile ortodoxe din România s-ar aduce spre închinare și statuile sfinților, credincioșii ar fi încîntați și nu ar spune decît un singur lucru: ce păcat că nu s-a făcut asta pînă acum!
Ortodoxia românească împărtășește cu spiritualitatea New Age o mare calitate: îți permite să crezi ce vrei și chiar să nu crezi nimic. Acesta este și unul dintre motivele pentru care numeroși ortodocși sunt rezervați în legătură cu ecumenismul. Dacă ortodoxia românească a realizat deja unitatea transcendentală a tuturor religiilor, ce sens are să ne mai unim cu alții? Dacă, de pildă, prin unirea cu Roma ni s-ar cere să credem doar anumite chestii?
Faptul că Roma este cetatea eternă, este un lucru bun, desigur. Înseamnă că și catolicii sunt în favoarea nemuririi, la fel ca ortodocșii și vrăjitoarele din Salem. Dar n-au Sfînta Lumină. N-au Grădina Maicii Domnului. Preoții lor n-au barbă. Dar nu asta este cea mai mare problemă a catolicilor. Cea mai mare problemă a catolicilor este credința lor, potrivit căreia „Biserica unică a lui Cristos […] subzistă în Biserica Catolică, cârmuită de urmașul lui Petru și de episcopii în comuniune cu el, deși în afara organismului său vizibil există numeroase elemente de sfințire și de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică.” (Lumen Gentium, I.8, https://www.magisteriu.ro/lumen-gentium-1964/). Ortodocșii români nu ar crede niciodată o asemenea absurditate, și anume că mîntuirea ar fi posibilă în mod normal doar în Biserica Ortodoxă, iar în mod extraordinar în afara Bisericii Ortodoxe, însă ca un dar propriu al ortodoxiei în scopul desăvîrșirii unității ortodoxe. Orice ortodox știe că mîntuirea este deja realizată din simplul motiv că suntem nemuritori. Au spus-o și Sfinții Părinți.
