Războiul dintre bine și rău este unul între ceea ce este și alternativa în care ceea ce este ar putea fi altfel sau deloc. Mai precis, este unul dintre lucruri și desființarea lor prin redefinire sau eliminare efectivă. Coruperea sau desființarea lucrului se realizează printr-o poveste care proiectează lucrul respectiv într-o lumină care îi este străină, așezînd lucrul într-un fals adevăr. Prima confruntare dintre lucru și alternativa lui falsificatoare apare în episodul biblic al ispitirii primilor oameni. „Lucrul” pe care-l aveau, ascultarea de Dumnezeu, devine obiectul unei negocieri, al unui schimb aparent avantajos. Omul a fost înșelat printr-o poveste, ceea ce nu înseamnă că toate poveștile sunt înșelătoare.
De fapt, poveștile clasice ne vorbesc despre lucrurile pierdute sau despre cele pe care le-am putea pierde ascultînd de poveștile răului, descrise ca diverse curse ori capcane în care putem cădea. Ele sunt destinate delectării în aceeași măsură în care cronicile de război sunt destinate relaxării. De fapt, poveștile clasice ne trezesc la realitate, amintindu-ne că ne aflăm în plin război dintre bine și rău.
Poveștile
clasice sunt realiste, cele moderne sunt magice. Povestea magică urmărește
desprinderea omului de lucrul lui – de ceea ce este el – în scopul transformării
lui prin redefinire. Din acest motiv, în epoca actuală poveștile clasice sunt fie
evitate, fie citite din perspectiva magică în care răul nu există, cu excepția situațiilor cînd
reprezintă de-a dreptul personajul pozitiv. Simplul fapt că poveștilor clasice le este rezervată doar o funcție de deconectare demonstrează intenția neutralizării lor.
Oricine are un lucru de valoare, iar orice lucru care este ceea ce trebuie să fie tinde să devină într-o ordine magică o amenințare, deci ceva valoros, trebuie să se aștepte la întîlnirea cu o poveste magică de substituire, distrugere sau de transformare a lucrului respectiv.
În creștinism, lucrurile nu sunt transformate, ci salvate prin aducerea lor la împlinirea în vederea căreia au fost făcute. În ordinea magică nu mai există lucruri, ci doar povești despre lucruri. În ordinea magică, Hristos, Cel care aduce tot ceea ce este la împlinire, nu este decît o poveste, o parabolă (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei)
