Cum redefinești o spiritualitate? Așa cum redefinești un foc. De pildă, focul nestins (Marcu 9, 43-45) poate fi redenumit ca Rug Aprins, în ciuda faptului că cele două focuri sunt opuse în esența lor. Cunoscuta mișcare de cultivare și practicare a spiritualității ortodoxe din perioada 1946-1948 devine brusc în interpretarea ei de după 1990 una reorientată de la trăirea prezenței lui Hristos spre experiența întîlnirii Străinului, justificînd astfel elaborarea unui ecumenism sau cosmopolitism mistic.
Dan Puric amintea într-una dintre emisiunile la care a fost invitat o povestioară sud-americană despre un colibri care revenea în pădurea cuprinsă de flăcări ducînd în cioc o picătură de apă în timp ce toate celelalte animale fugeau îngrozite în direcția opusă. Un tigru îl vede și încearcă să-l trezească la realitate: „Ești nebun, ce crezi că rezolvi în felul acesta?” Pasărea îi răspunde din zbor, fără să se oprească: „Eu îmi fac treaba mea!”
M-am gîndit la povestea asta văzînd cît de mulți revin acum în pădurea românească înzestrați cu cele necesare stingerii incendiului. Faptul este cu atît mai surprinzător cu cît majoritatea au făcut parte chiar din echipele care au făcut posibil pîrjolul: unii au aprins focul direct; alții s-au străduit să ne asigure că nu este decît un incendiu controlat, necesar salvării pădurii; unii au spus „care incendiu?”, alții au spus „care pădure?”. Să aibă toți aceștia mustrări de conștiință? Sau poate că simt nevoia de a reveni la locul crimei și nu vor decît să se asigure că nu a mai rămas nimic în picioare?
De pildă, am auzit că un mare intelectual creștin ortodox român care timp de treizeci de ani ne-a descris pericolul credinței în adevărul absolut, îi frecventează în prezent cu pasiune pe Ryszard Legutko, Augusto Del Noce, Carl R. Trueman și Rod Dreher. Acum, după ce pericolul adevărului absolut a fost în sfîrșit îndepărtat, respectatul intelectual ne va povesti despre cum de-abia aștepta el în toată această vreme momentul potrivit pentru a ne vorbi despre splendoarea adevărului.
Poate că cei care revin astăzi în pădure nu vor decît să nu lase focul să se stingă; sau poate că vor să aprindă altul în locul lui. Un lucru e sigur, însă: nu vor lăsa niciodată ca pădurea să crească din nou.
