Există două forme de bestialitate: cea care urmează aproape inevitabil descompunerii sociale și cea creată și răspîndită în mod premeditat în vederea descompunerii sociale. Prima formă de bestialitate este produsă și proiectată asupra unei societăți din afara ei. A două formă de bestialitate este creată și răspîndită din interiorul societății de către elita societății respective.
În comunism am fost asediați de prima formă de bestialitate și am rezistat. Chiar dacă ordinea naturală și morală au fost desființate la nivel instituțional, societatea a supraviețuit prin solidaritățile naturale formate de familii, care au conservat și transmis o cultură a omeniei, curajului și nobleței sufletești proprii spiritualității românești. După 1990, însă, maeștrii semănători au redefinit această spiritualitate, expunîndu-ne celei de-a doua forme de bestialitate în școală, în Biserică, în propria familie. Am fost complet luați prin surprindere. Casnicii noștri au devenit dușmanii noștri (Matei 10, 36), fiind în primul rînd proprii lor dușmani. Au fost mutilați intelectual și sufletește, astfel încît văd în această formă de bestializare singura posibilitate de salvare a familiei, școlii, Bisericii și a societății în ansamblul ei.
