Dumnezeu a făcut
lumea în șase zile, dar omul a stricat-o într-o clipă. Pentru că a voit totul
deodată și doar pentru el și prin el. S-a raportat la cunoaștere ca la ceva
care poate fi posedat pe loc. Rodul pomului oprit era „vrednic de dorit” nu doar
pentru că „dădea știință” (Facerea 3, 6), ci mai ales pentru că o oferea pe
loc. „Ceea ce faci, fă mai curînd”, îi spune Domnul lui Iuda (Ioan 13, 27).
Lucrarea lui Iuda era una rapidă, care căuta să salveze un timp magic.
Nerăbdarea lumii de astăzi este un semn al culturii magice. Magicul rezolvă lucrurile pe loc, anulînd exercițiul răbdării. Răbdarea presupune posibilitatea darului și a împlinirii. Răbdarea este religioasă, nerăbdarea este magică.
Într-un timp magic se trăiește repede, după cum o descoperă pe urmele lui Doctor Faustus din piesa lui Marlowe cei nerăbdători să realizeze orice își doresc într-o clipă: „MEPHISTOPHILIS: — Faustus, this, or what else thou shalt desire,/ Shall be perform’d in twinkling of an eye.”
