Am avut cont de facebook pentru o zi sau două, aventură în urma căreia am văzut cît de ușor poate lumea să intre în stăpînirea timpului tău cînd nu ești stăpîn pe tine sau cînd nu ai deja un stăpîn. Știam de încărcătură virală a rețelei și cred că împărtășeam cel puțin una dintre așteptările utilizatorilor, aceea de a mă infecta cît mai repede pentru a deveni și eu viral la un moment dat. O postare care nu este virală este una ratată și în mod normal autorul ei ar trebui penalizat.
Poate și pentru că am înțeles la timp că nu am potențialul necesar activității de succes pe FB, poate și din vina unui sistem imunitar care-mi neutralizează virusul înainte să-l pot eu valorifica printr-o combinație inspirată, întemeiată deopotrivă pe tradiție și vocație personală, mi-am desființat contul cu teama nerostită că în felul acesta mi-aș putea refuza o șansă sigură la nemurire. Din fericire, însă, în ciuda lepădării mele nedemnă de o ființă omenească, facebook-ul nu s-a lepădat de mine astfel încît, vrînd-nevrînd, iradierea unor postări virale continuă să ajungă pînă la mine ca o mustrare blîndă și ca o chemare reînnoită la viața comunicării adevărate. În acest sens, am citit chiar astăzi textul unei astfel de postări virale și am recunoscut imediat, nu fără o smerită invidie creștin-ortodoxă, elementele indispensabile transmiterii rapide a adevărului pe facebook: autenticitate, sinceritate, curaj, responsabilitate, luciditate. La aceste calități ar trebui să adăugăm și credința ortodoxă într-o Europă mai bună atunci cînd ne referim la postarea teologului Ionuț Adrian Ghibanu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei, postare prin care preasfinția sa critică găzduirea expoziției Ecce Homo a artistei Elisabeth Ohlson în clădirea Parlamentului European.
În primul rînd, ar trebui spus că nu este mai scandaloasă găzduirea acestei expoziții în clădirea unei instituții seculare decît organizarea ei cu cîțiva ani în urmă în Catedrala din Uppsala cu binecuvîntarea arhiepiscopului primat al Bisericii Suediei, K. G. Hammar (https://en.wikipedia.org/wiki/Elisabeth_Ohlson_Wallin). Din felul în care pune pune problema părintele Ghibanu, s-ar înțelege că Europa este agresată de „grupul de stânga, format din comuniști și extrema stângă europeană”, fapt cu atît mai inacceptabil cu cît „majoritatea covârșitoare a cetățenilor Europei […] este creștină”. Serios? Lăsînd de-o parte prezența de 20% a majorității creștine din România la referendumul pentru familie din 2018, cît de creștină este majoritatea europenilor aflăm și din faptul că înainte de a fi expusă în clădirea Parlamentului, o pictură blasfematoare a artistei suedeze a fost expusă în biserica Sf. Pavel din Malmö în 2019. În lucrarea respectivă, scena biblică a lui Adam și Eva în grădina Raiului a fost reinterpretată, astfel încît în locul protopărinților noștri erau reprezentate două cupluri homosexuale și un individ transsexual (https://evangelicalfocus.com/europe/21827/exhibition-in-european-parliament-depicting-jesus-criticised-by-parliamentarians).
Iată încă o informație sugestivă despre credința „majorității creștine a Europei”: În noiembrie anul trecut, Joshua Heath, un cercetător în domeniul artei creștine, a afirmat de la amvonul Trinity College în cadrul unei predici la care asistau inclusiv copii că „în aceste opere este zugrăvit trupul simultan masculin și feminin al lui Hristos; dacă acest trup este trupul tuturor trupurilor, așa cum sugerează aceste lucrări, atunci și trupul lui Hristos este un trup transsexual” (https://www.foxnews.com/world/cambridge-dean-defends-sermon-jesus-trans-body-vaginal-side-wound-new-heresy-age; predica pare să fie arhivată audio la https://trinitycollegechoir.com/webcasts/2022/11/20/choral-evensong/). Decanul de la Cambridge, Michael Banner, l-a apărat pe Heath, considerînd că acesta „a ridicat speculații «legitime» în predica sa”. Doctoratul în teologie al lui Heath a fost coordonat de (fostul) arhiepiscop de Canterbury, Rowan Williams, o mare autoritate în lumea ortodoxă în ciuda afirmațiilor sale problematice (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/02/este-rowan-williams-ortodox-dar-st.html). Potrivit reportajului de la foxnews, Heath a mai susținut că într-una dintre picturile medievale pe care le-a expus credincioșilor, rana de suliță din coasta lui Iisus „are în mod evident conturul unui vagin”. În altă imagine el a subliniat cum sîngele din coastă curge în vintre (sugerînd probabil menstruația). Michael Banner a sprijinit interpretarea lui Heath, semnalînd aspectul pozitiv al deschiderii oferite de Heath, care ne ajută să „vedem în aceste imagini ale corpului masculin/feminin al lui Hristos modalități de a reflecta asupra temelor legate de problemele indivizilor transgender în lumea de astăzi astăzi.”
Exact acest tip de discuții care ne par revoltătoare și care proiectează diverse ambiguități asupra identității sexuale și asupra naturii omului s-au manifestat cu putere în spațiul public din România în perioada referendumului pentru familie din 2018, fiind generate de intelectualii creștini ai României. Mai precis, interpretări discutabile sau evident frauduloase au fost lansate și promovate în spațiul public chiar în zona ortodox conservatoare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/in-ce-consta-un-act-magic.html; Guran are o bună reputație și printre ortodocșii conservatori https://contramundum.ro/2023/04/27/conferinta-contra-mundum-in-aceasta-seara/ și printre cei eurofili https://www.youtube.com/watch?v=n_qqFbS22N4 vezi și la https://edituraspandugino.ro/evenimente?event_id=52), fără ca o singură voce din partea clerului să intervină. Din cîte știu, singura reacție ortodoxă la vremea respectivă i-a aparținut lui Alexandru Racu (https://alexandruracu.wordpress.com/2018/10/10/radiografia-unui-dezastru/). Însă gesturile de limpezire a lucrurilor nu sunt niciodată virale. Mai degrabă, sunt îngropate rapid prin aparenta lor ignorare.
Prin diversiunea antimarxistă s-a construit în România amenințarea unui adversar tenace („grupul de stânga, format din comuniști și extrema stângă europeană”), care și-ar fi propus să compromită țărișoara, adică în termenii părintelui Ghibanu, „conceptul cultural și civilizațional Europa”, „proiectul de unitate europeană” care este „unul necesar și frumos, așa cum a reieșit el din gândirea și activitatea inițiatorilor ei” întrucît „este vorba despre Europa creștină ce s-a vrut aprofundată sub forma unui proiect politic și economic, dar care adesea derapează impardonabil.” Am semnalat prezența acestei încărcături virale euroatlantice și în predica părintelui Arhimandrit Hrisostom Rădășanu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/triumful-euroatlantic-al-ortodoxiei-iii.html). Este una dintre afecțiunile care bîntuie BOR din 1990 încoace și care părea oarecum ținută în carantină în zona Moldovei și a Bucureștilor. Aș spune că avem de-a face cu o patimă eurofilă în curs de agravare și care, după ce ne-a promis inițial libertate și prosperitate, idealuri schimbate ulterior în siguranță și solidaritate, ne promite acum o renaștere spirituală care „să dea un nou avânt construcției europene și aprofundări (sic!) principiilor autentice și naturale umane!” (https://www.cotidianul.ro/opinia-unui-teolog-quo-vadis-europa-ca-tot-a-fost-ziua-ei/#comment-1048384)
Nu vreau să contest ori să diminuez gravitatea pericolului reprezentat de stînga în societatea occidentală și în România. Mi se pare însă inexplicabil cum misiunea de apărare în fața stîngii culturale este încredințată exact acelor intelectuali care au împrăștiat semințele societății deschise în România anilor ’90 și care n-au făcut altceva pînă astăzi decît să submineze învățătura de credință ortodoxă, subordonînd-o unor valori străine sau chiar opuse Ortodoxiei.
