Înaintemergătorul Domnului a pregătit calea Domnului (Matei 3, 3) curățind-o nu de păgînism, progresism și secularism, ci de fățărnicia saducheilor și fariseilor, numindu-i „pui de vipere” pe ortodocșii Vechiului Legămînt:
„Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mînia ce va să fie? Faceți deci roadă, vrednică de pocăință, Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.” (Matei 3, 7-10).
Îndreptarea căilor Domnului se face prin îndreptarea omului, prin întoarcerea lui la Domnul dreptății. Ioan îi certa pe farisei și saduchei pentru că aceștia se îndreptau singuri, printr-o pocăință profesională care înlocuise pocăința reală, personală. Se pocăiau formal, pe dinafară, rămînînd veninoși pe dinăuntru.
Din fericire, spre deosebire de evreii botezați de Sf. Ioan Botezătorul, ortodocșii Noului Legămînt sunt botezați cu Duh Sfînt și cu foc (Matei 3, 11). Ceea ce înseamnă că unii dintre noi vor supraviețui la nesfîrșit focului nestins (Matei 3, 12).
