Într-un articol publicat ieri în The Stream, Dennis Praeger arată că sentimentul firesc de conservare conținut în principiul „America First” poate ascunde de fapt sentimentul autodistructiv din principiul „America Only”, care ar fi nu doar ne-american, ci și anti-american: „Dacă conservatorismul american reușește să transforme «America First» în «America Only», ne putem lua adio de la excepționalismul american precum și de la libertate pe această planetă” („If conservatism succeeds in changing “America First” into “America Only,” you can say goodbye to American exceptionalism, and to freedom on this planet” https://stream.org/america-first-or-america-only/). Dar dacă este suficient ca americanii să înțeleagă distorsionat un principiu american pentru ca lumea întreagă să-și piardă libertatea, înseamnă că lumea deja și-a pierdut libertatea, indiferent de modul în care americanii înțeleg principiul respectiv.
Americanizarea lumii reproșată de Praeger dreptei americane este atribuită stîngii de un alt conservator american:
„Când eram foarte tânăr și călătoream singur prin Italia, deși toți strămoșii mei erau italieni și aveam și eu părul negru și pielea măslinie la fel ca toată lumea, ceva din aerul meu, din felul în care mergeam, din felul în care îmi țineam capul, mă deconspira ca fiind american – cineva care se duce undeva cu un scop. Așa mi-a spus un turist american mai în vârstă, când a oprit mașina în dreptul meu în Assisi pentru a-mi cere indicații. «Mergi ca un american», mi-a spus el.
Chiar și la vremea aceea, mă îndoiam că acest lucru este numai și numai de bine. Dar mai este valabil pentru americani în prezent? Am iubit trecutul țării mele, deși a fost umbrit de păcate mari, așa cum este trecutul oricărei națiuni; așa cum este trecutul înaintașilor noștri; așa cum este cel al oricărei persoane în viață. Dar ce ar însemna acum pentru Italia, sau Irlanda, sau Polonia, sau Rusia, pentru a numi națiile ai căror fii și fiice au populat orășelul din Pennsylvania în care am crescut eu, să semene mai mult cu America?” (https://contramundum.ro/2023/10/25/vise-de-slujbasi/)
În filmul The Hidden Blade (https://www.imdb.com/title/tt0442286/?ref_=vp_close), o parte importantă din noua artă a războiului modern includea deprinderea „mersului englezesc”, care permitea o deplasare mai rapidă. Samuraii rîd în fața demonstrației (https://www.youtube.com/watch?v=1-_QMpwPpRI) pentru că acest nou stil de mers presupunea la limită desființarea clasei lor, devenită inutilă în condițiile războiului modern, posibilitate care li se părea absurdă. Un samurai care aleargă ca un apusean nu a devenit un samurai mai rapid, ci doar s-a transformat într-un soldat modern ca oricare altul.
Atît stînga, cît și dreapta americană au contribuit în mod diferit la impunerea universală a standardului antropologic american. Războiul Rece a oferit condițiile ideale de laborator pentru a convinge lumea că nu va putea fi ea însăși decît atunci cînd se va aduna în paradisul unui McDonald’s și că normalitatea va putea fi oricînd accesibilă la mall.
Secolul american al lui „America First” s-a încheiat odată cu prăbușirea blocului sovietic doar pentru că și-a împlinit scopul: acela al pregătirii secolului următor, al lui America Only.
