vineri, 16 iunie 2023

Conflictul de interese ca (falsă) disonanță cognitivă în BOR

 

La prima vedere, cei care susțin că Biserica este invincibilă, amintind după fiecare moment de rătăcire a liderilor ortodocși că „porțile iadului nu o vor birui”, par afectați de o gravă disonanță cognitivă. Pentru că ai nevoie de un efort uriaș de suspendare a simțului realității pentru a afirma biruința ortodoxiei asupra iadului în condițiile în care BOR nu-i rezistă nici măcar unuia ca Vasile Bănescu.

Este posibil însă, așa cum se-ntîmplă de regulă în ordinea întunecată a lumii, ca lucrurile să fie chiar mai grave iar ceea ce arată doar ca un caz de disonanță cognitivă să ascundă de fapt un real conflict de interese între preocuparea pentru bunăstarea sobornicească a Bisericii și interesul pentru redefinirea Bisericii fie ca un cuib de luptători nemuritori jertfiți pe altarul neamului aflat deocamdată mai mult în online, fie ca împărăția lui Dumnezeu din inima mea etc. Pentru că dacă Bănescu împreună cu ierarhii ecumeniști, neognostici, umaniști, neoliberali etc. nu reprezintă adevărata Biserică, se pune întrebarea: cine o reprezintă? La această întrebare există mai multe răspunsuri. Camarazii biruitori de ieri răspund „Prezent!” prin vocea camarazilor de astăzi, ortodocșii panteiști indică spre unitatea dintre sufletul propriu și sufletul lumii, în timp ce abonații Ziarului Lumina care au progresat pe calea dezvoltării personale știu că Biserica subzistă în orice individ cu mentalitate deschisă.

Articolul 71 din Legea 161/2003 enumeră imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public ca principii care pot preveni formarea conflictului de interese. Aceste principii se regăsesc implicit în Biserică în observația: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Matei 6, 24). Oricine susține că adevărata BOR nu este cea dusă în mod vizibil în rătăcire de actualii lideri ortodocși nu face decît să trădeze Biserica și să-l trădeze pe Domnul, lăsînd în mod deliberat BOR în mîinile satanei pentru a se retrage în adevărata ortodoxie aflată fie în munți, fie în inima lor sensibilă sau în mintea lor deschisă.