Cînd am aflat de apropiata expo-conferință DevTalks (https://www.devtalks.ro/) m-am gîndit mai întîi la adecvarea dintre monitorul publicitar digital care anunța evenimentul și natura evenimentului anunțat; apoi m-am întrebat dacă există vreo legătură între numele conferinței și mini-seria DEVS (https://www.imdb.com/title/tt8134186/ ; am postat un comentariu din perspectivă teologică la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/devs.html). Intrînd pe site-ul DevTalks, am aflat că una dintre etapele/stadiile conferinței, întitulată “Future of Engineering Stage”, este dedicată „explorării ultimelor tendințe care modelează viitorul ingineriei, de la inteligența artificială și machine learning la calculul cuantic și biotehnologie.” (“On the Future of Engineering Stage, we explore the latest trends and innovations that are shaping the future of engineering, from artificial intelligence and machine learning to quantum computing and biotechnology.”) Obiectivele anunțate prin seria celor 14 stadii m-au făcut apoi să mă întreb dacă nu cumva schimbul de replici dintre Iorga și Brătianu, prin care cel din urmă definea ingineria ca simț al măsurii, a redevenit actual, îndreptățind interpelarea adresată de istoric.
Termenii inginer și inginerie provin din lat. ingenium, rezultat din in și gignere, „ceea ce este înnăscut”. Prin extensie, ingenium desemna a născoci, a concepe, a avea o capacitate de a da naștere inițial vieții, apoi mișcării, deci aparenței sau iluziei vieții, precum în cazul dispozitivelor mecanice. Asocierea frauduloasă a mișcării cu viața explică poate și conotația negativă a lui engin din franceza veche („șmecherie, înșelăciune, stratagemă”).
Noua inginerie nu mai urmărește doar simpla transformare a energiei în putere mecanică, așa cum o făcea ingineria tradițională, care folosea energia apei pentru a acționa paletele unei mori sau cum reușea ingineria modernă cînd folosea energia aburilor pentru a pune în mișcare un vapor sau o locomotivă. Ingineria din domeniul IT nu este interesată în primul rînd de puterea mecanică, ci mai ales de puterea inteligenței nu doar de a crea, ci și de a recrea. O lume reconstruită mai bine are nevoie de noi ingeniare, de noi ingineri în stare să proiecteze mașinării capabile nu atît să străbată lumea, ci să o reproiecteze. Nu să faciliteze mișcarea, ci să o înlocuiască.
Din cîte se pare, istoria tinde să-i dea dreptate lui Iorga. Nu doar că simțul măsurii nu este înnăscut omului, ci trebuie să-l dobîndim privind și învățînd din experiența trecutului, atenți și la încercările inginerilor de a înlocui măsurile cu lipsa oricărei măsuri.
