Pe la începutul acestui an, site-ul ortodox conservator activenews.ro publica un articol despre Andrew Tate, descris ca un salvator al masculinității prin terapia combinată a mușchilor fără creier și a sexului fără obligații, ambele condiții fiind favorizate de practica la distanță de realitate (https://www.activenews.ro/opinii/Alexandru-Gavril-ANDREW-TATE-vs-Jordan-Peterson.-SISTEM-ANTI-SISTEM-CONTROVERSE-IN-MATRIX-179274#comentariu-234011). Comentariile cititorilor au fost împărțite: în timp ce unii s-au bucurat să afle că Andrew Tate este cu noi – înțelegeți, neamuri, și vă plecați! – alții respingeau prezentarea activității de videochat ca o ocupație neutră moral, diferită în vreun fel de prostituție. Însă nimeni nu a contestat cea mai gravă afirmație din punct de vedere teologic propusă de autor, și anume, că „DUMNEZEU e "DE DREAPTA”, pentru că Iisus este Calea, Adevărul și VIața iar Dumnezeu are mereu Dreptate – "GOD is Always RIGHT”.” Declarația presupune că oricine este de dreapta și doar cei de dreapta au (mereu!) dreptate și, prin urmare, au un acces sigur la adevăr (despre pervertirea „conservatoare” a înțelegerii realității, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/12/luciditatea-stingii-si-buimaceala.html).
Discernămîntul nu ne ajută doar să distingem între adevăr și fals, ci și între esențial și secundar. De pildă, justificarea ideologică a adevărului teologic este o înșelare. Însă în articolul menționat, această înșelare este cu mult mai gravă decît înșelarea propusă prin justificarea morală a videochatului. Înșelarea mai gravă a trecut neobservată pentru că de fapt nu este percepută ca o eroare, publicul acestui site fiind deja convins că învățătura creștină nu poate fi decît de dreapta. De fapt, opțiunea inițială a mediului fundamentalist este una politică, adeziunea la creștinism fiind ulterioară, ca o formă de obligație față de o tradiție politică care s-a folosit de creștinism în vederea conservării acelui tip de ordine socială conservatoare dispărut din civilizația europeană în urma mișcărilor socialiste din Mai ’68, la un an după ce acesta fusese eliminat din Statele Unite în cadrul celebrării păgîne cunoscută drept Summer of Love.
Dar dacă angajamentul nostru creștin este motivat ideologic, mai devreme sau mai tîrziu este posibil să ajungem să justificăm nu doar politic și economic, ci și în termeni morali videochatul și orice alt păcat care ar putea servi obiectivelor noastre ideologice. Incapacitatea de a înțelege măsura în care prioritatea politicului poate corupe credința este un simptom evident al crizei discernămîntului creștin atît din zona educată, euro-atlantică, cît și în zona fundamentalistă eurosceptică. Această incapacitate tot mai răspîndită de a discerne între adevăr și rătăcire, pe de o parte, și între esențial și secundar, pe de alta, explică în mare măsură ușurința cu care esențialul poate fi corupt de elita intelectuală – și încă de una atît de limitată cultural precum cea din România. Prin justificarea oricărei aberații venită dinspre dreapta, atît prin tăcerile oportune precum și prin valorificarea criticilor aduse de tabăra seculară, convertite în dovezi ale unei poziții mărturisitoare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/10/despre-apologetica-rasturnata-si-despre.html), mediul fundamentalist din România a servit direct sau indirect în toți acești ani interesele elitei de dreapta, oferindu-i condițiile necesare coruperii adevărului într-un mod cu adevărat infailibil.
Recent un alt generator apreciat de ceață mintală, site-ul r3media.ro, ne încredințează că nu suntem singuri: cei care poate că nu se simt suficient de apărați de Andrew Tate se vor simți mai în siguranță aflînd că și profesorul Ioan-Aurel Pop apără Ortodoxia (https://r3media.ro/prof-ioan-aurel-pop-apara-ortodoxia-dupa-cartea-lui-jens-schmitt-nimeni-n-are-dreptul-sa-ne-spuna-ca-a-fost-buna-sau-rea-iertati-ma-dar-eu-m-am-dus-in-austria-sa-i-spun-ca-biserica-lui-n-a-fost-b/ despre confuziile istoricului ardelean în apreciere relației dintre neam și Biserică am scris la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/08/ordinea-corespondentei-cu-realitatea-si.html).
Un lucru poate fi apărat arătîndu-i fie utilitatea, fie necesitatea. Diferența dintre util și necesar corespunde raportului dintre secundar și esențial. Or, modul în care profesorul Pop apără credința face din ea un lucru secundar: credința e bună întrucît ține oamenii împreună. Credința ortodoxă ne-a salvat pentru că a contribuit la formarea conștiinței naționale. Așa cum credința noastră ne-a salvat pe noi în istorie, tot astfel credința altora i-a salvat pe alții în istorie. Din acest motiv, dl Pop simte nevoia să precizeze: „Eu nu pot să spun nimănui și nici nu spun, că a mea credință e singura adevărată.”
Cînd nu poți spune despre credința ta că e singura adevărată? Cînd nu ai decît o credință utilă. Pentru că dacă ar fi o credință indispensabilă, ea ar trebui să fie în mod necesar adevărată și, prin urmare, singura adevărată. În realitate, însă, ortodoxia nu este bună pentru că ne-a ținut împreună între noi, ci pentru că ne-a ținut împreună cu Dumnezeu. Naționalismul civic ne poate ține împreună nu doar ca națiune, ci încă la un nivel global (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/nasterea-unei-natiuni-planetare.html). Dar nimic nu ne poate ține împreună cu Dumnezeu în afara credinței ortodoxe. De fapt, tocmai pentru că ne-a ținut împreună cu Dumnezeu, ortodoxia ne-a ținut împreună că popor.
Dacă ortodoxia este bună în sensul utilității ei sociale, atunci ea va fi inevitabil adaptată pentru a permite diverse alte salvări: ca popor UEuropean, ca societate deschisă, ca societate transumanistă etc. Dacă ortodoxia nu este singura credință adevărată, atunci nu este nici singura credință bună. Faptul că a fost bună în trecut nu înseamnă obligatoriu că va fi bună și în continuare. Putem găsi oricînd o altă credință bună, adică mai bună, mai potrivită într-un context istoric diferit de momentele din trecut cînd ortodoxia ne-a putut salva pentru că era compatibilă cu respectivele forme istorice de organizare socială.
Absența discernămîntului creștin este la fel de necesară realizării unor credințe utile pe cît este prezența discernămîntului pentru păstrarea credinței adevărate. Fără discernămînt putem dezvolta diverse credințe utile. Prin urmare, slăbirea discernămîntului constituie misiunea principală a celor care vor să atribuie credințelor politice o dimensiune religioasă esențială și rătăcirilor diverse atributul Căii (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/06/cind-doar-calea-conteaza-adevarul-si.html).
