Din fericire, naționala noastră de fotbal a pierdut aseară în Bosnia și astfel membrii lotului și suporterii s-au putut întoarce cu bine acasă. Există motive întemeiate să presupunem că lucrurile nu ar fi stat la fel dacă rezultatul final ne-ar fi fost favorabil.
Au existat cîteva confuzii de partea română, care ne puteau costa mult mai grav. În primul rînd, stadionul din Zenica arăta ca un stadion neîngrijit pentru că în realitate nu este un stadion, ci un bastion. În al doilea rînd, echipa lor este una de fotbal doar cînd joacă între ei; cînd joacă împotriva unor echipe din țări aparent creștine (în fapt, în Europa nu mai există țări creștine, ci doar țări, precum Polonia sau Ungaria, unde mai există doar minorități creștine reale și țări, precum România, unde mai există doar comunități creștine ireale) bosniacii se transformă într-un detașament militar, viziunea despre viață, deci inclusiv cea despre sport, a bosniacilor fiind inspirată de istoria și identitatea lor islamică. În sfîrșit, comentatorii au identificat greșit liniștea adusă în tribune de golul lui Daniel Bîrligea ca pe un semn de resemnare, cînd, de fapt, bosniacii își pregăteau diverse instrumente sportive neconvenționale.
Deși populația Bosniei se împarte în bosniaci musulmani și creștini (sîrbi ortodocși și croați catolici), lotul Bosniei este alcătuit în majoritate din jucători bosniaci (https://roadsandkingdoms.com/2018/bosnia-divided/) iar Zenica se află într-o zonă în care bosniacii sunt majoritari. Dacă printre ei mai erau unii care nu cunoșteau aversiunea noastră față de Islam și solidaritatea noastră cu sîrbii, au aflat-o după afișarea provocatoare a unor mesaje anti-Islamice (https://www.mediafax.ro/sport/scandal-urias-inainte-de-bosnia-romania-interziceti-romanii-pe-stadion-un-banner-afisat-la-belgrad-a-starnit-furie-la-sarajevo-23642496). Să-i adresezi astfel de mesaje cuiva care nu s-a remarcat în istorie printr-o atitudine tolerantă și înțelegătoare nu este cea mai bună idee de a aborda o întîlnire cu el și cu atît mai puțin cînd te duci la el acasă.
Așa că ne putem considera norocoși că nu am pierdut, pe lîngă un meci, și alte lucruri mai importante, precum capacitatea de a merge mai departe măcar în viață, dacă nu în această campanie de calificare. În aceste condiții, este de înțeles de ce majoritatea jucătorilor nu s-au expus; mai degrabă este greu de înțeles de ce Man, Mihăilă și Bîrligea au riscat să-și încheie cariera sportivă atacînd poarta bosniacilor. A ajunge pînă în careul unui asemenea tip de adversar este în fotbal o performanță echivalentă cu cea în care un infanterist american reușea în iunie 1944 să străbată nevătămat liniile fortificațiilor germane pe plaja din Normandia. Poate că un lot format din jucători abrazivi, chiar dacă mai puțin tehnici, ar fi reușit să aducă victoria, însă cel mai probabil mulți dintre ei ar fi revenit pe teren de-abia după o perioadă de recuperare.
Așa că ne păstrăm speranța în jocul de la baraj. Poate că între timp nu ar strica să mai achiziționăm un sistem Patriot sau ceva echivalent, în cazul în care se-ntîmplă să jucăm cu Ucraina.
