Preocuparea de a vinde adevărul, pe care o întîlnim, de pildă, la clerul ortodox român de astăzi, nu înseamnă neapărat că adevărul scos la vînzare este fals, ci că cei care-l vînd sunt niște oameni de nimic. Omul de nimic este lipsit de valoare chiar dacă face apel în permanență la valori. Apelul lui este echivalentul mesajului „avem marfă!” strigat de vînzătorii ambulanți prin satele noastre. Adevărul contează pentru omul de nimic în funcție de valoarea lui de piață.
Dar chiar dacă adevărul ajunge să fie devalorizat prin acești negustori, el nu este anulat decît de impunătorii adevărului, adică de cei hotărîți sau cel puțin dispuși să-și impună adevărul prin orice mijloace și cu orice preț. Cei care impun adevărul sunt de două feluri: cei care nu cred în adevărul pe care-l vor să-l impună, și cei care cred în adevărul pe care vor să-l impună. Primii sunt pseudo-revoluționari și sunt interesați de putere, pe cînd ceilalți sunt revoluționari veritabili, fiind interesați de schimbarea societății și a omului. Omul de nimic este inspirat de ambii, și de aceea, pe măsură ce adevărul ajunge să fie mai mult impus decît vîndut, vom întîlni tot mai mulți clerici și teologi într-una din aceste două categorii.
Nu poți impune decît adevărul pe care-l posezi și nu poți poseda decît două feluri de adevăr: cel fals (în care poți să crezi sau nu) și cel autentic, dar în care nu crezi. Pentru că dacă ai crede în el, ai ști că nu poate fi impus.
Un adevăr care trebuie impus este un adevăr revoluționar, iar adevărul revoluționar trebuie impus pentru că este un adevăr total care pretinde că este universal. Cu cît sunt mai puțini cei care cred în el, cu atît revoluția adusă de acest adevăr este mai falimentară, revelînd caracterul ei fals și obligîndu-i pe autorii falsei revoluții să recurgă la violență pentru a apăra falsul ideal revoluționar. Din acest motiv, o biserică care prin clerul și ierarhia ei și-a însușit un adevăr revoluționar sau pseudo-revoluționar se află în avangarda revoluției, oferind în mod explicit ca hrană un adevăr ideal care, deși este opus adevărului întrupat în Hristos, păstrează în mod ilicit atribute teologice.
Un adevăr fals poate fi impus chiar dacă nimeni nu crede în el, așa cum s-a întîmplat în țările comuniste. Însă efortul acestei impuneri este cu atît mai redus cu cît cei care cred în el sunt mai numeroși, așa cum s-a întîmplat cu nazismul în Germania și Austria și cu legionarismul la noi în perioada interbelică și într-o măsură tot mai mare în zilele noastre sub forma naționalismului mistic, ajutat să se dezvolte și de presiunea adusă de viteza de răspîndire a adevărului rival al progresismului, după cum arată Alexandru Racu (https://alexandruracu.wordpress.com/2025/11/12/sancta-simplicitas/).
Revoluționarul este responsabil atît pentru adevărul său, cît și pentru toată omenirea, de vreme ce omenirea este subiectul adevărului revoluționar. Prin urmare, revoluționarul va apela la orice mijloc pentru a salva omenirea, inclusiv, mai ales atunci cînd este în criză de timp, prin impunerea acestui adevăr salvator.
Întrucît adevărul revoluționar este universal, nu poate exista o revoluție locală, iar afirmațiile lui Călin Georgescu despre rolul salvator al României în lume țin de aceeași logică revoluționară care inspiră și conștiința mesianică a progresistului. Călin Georgescu și suveranismul și naționalismul mistic sunt criticați în România exclusiv de pe pozițiile revoluției opuse, a celei progresiste. Acest lucru i-a determinat pe unii dintre foștii apărători ai normalității să considere că normalitatea ar fi mai bine protejată sau chiar reprezentată în mod adecvat într-o ordine politică suveranistă, devenind astfel, prin susținerea lor, complicii unei revoluții adusă de un adevăr la fel de revoluționar ca și cel progresist. Diferența este că în timp ce progresismul luptă în mod declarat împotriva normalității, care este adevăratul dușman al revoluției progresiste, naționalismul mistic falsifică normalitatea, ambele mișcări folosind în egală măsură libertatea împotriva adevărului veritabil și falsul adevăr sau un adevăr falsificat împotriva libertății.
