Primul lucru care trebuie spus despre progresiști este că, în ciuda revendicării unei poziții realiste și raționale, viziunea lor despre realitate este mistică, fapt care îi apropie în mod surprinzător de naționaliștii mistici. Aici nu folosesc termenul mistic în sensul fostei spiritualități ortodoxe, înlocuită între timp de teologii mercenari din noua BOR întemeiată de PF Daniel cu o spiritualitate de iarmaroc, ci în sensul general în care mistic este ceva nevăzut, mai precis în sensul în care orice psihopat este un mistic.
Așa cum naționaliștii mistici sunt uniți în mod nevăzut, dar real cu neamul absolut din afara istoriei, tot astfel progresiștii sunt uniți nevăzut, dar real cu umanitatea perfectă care va încheia istoria. De asemenea, pentru ambele secte istoria este încheiată de Mesia. Diferența este că pentru naționaliștii mistici Mesia vine de fiecare dată îmbrăcat în costum național românesc. Acest semn divin este confirmat de compania în care apare El, formată din aceleași personaje care-l însoțesc de fiecare dată cînd ne vizitează: Decebal, Eminescu, Codreanu, sfinții închisorilor și toți ceilalți români absoluți care suferă în prezent pentru că nu-și pot manifesta libertatea de expresie cel puțin cu bîta împotriva oricui nu le recunoaște superioritatea față de toți cei care au convingeri diferite sau niciuna.
În schimb, pentru progresiști Mesia poate veni îmbrăcat oricum sau deloc, poate fi bărbat sau femeie sau și-și sau nici-nici. Poate chiar să nu fie om. Singurul lucru are contează este să fie inteligent, să aibă o voce plăcută, caldă, o privire luminoasă și o atitudine blîndă, tolerantă și incluzivă, trăsături mesianice veritabile în mistica progresistă și care vor face ca aspectul bizar al corpului său augmentat tehnologic, care parodiază de altfel corpul înviat al lui Hristos, să fie cu totul secundar.
