Liderul unei comunități creștine are obligația de a interveni atunci cînd învățătura de credință este amenințată, semnalînd pericolul și reamintind adevărul învățăturii de credință. Aceasta poate fi amenințată atît printr-o interpretare teologică greșită a învățăturii de credință, cît și prin interpretarea învățăturii de credință dintr-o perspectivă seculară care-i cere conformarea cu această interpretare. Ambele lucruri s-au întîmplat în BOR, primul prin adaptarea viziunii ortodoxe la o formă păgînă de spiritualitate globală și al doilea prin asumarea unei poziții politice naționaliste explicite începînd cu anul 2020.
Deși Patriarhia a criticat retorica naționalistă a ÎPS Teodosie, ea s-a folosit de scandalul public produs de ierarhul tomitan pentru a aplica exact aceeași agendă naționalistă într-un mod mai discret. Critica adusă lui ÎPS Teodosie de Patriarhie a servit ca un fel de lepădare publică de un rău pe care, în fapt, Patriarhia îl cultiva deja în interiorul ortodoxiei românești.
Este adevărat că în ultimii cinci ani Patriarhia a pretins repetat că este neutră politic, însă odată cu trecerea timpului a devenit tot mai evident că opțiunea politică fusese transformată în criteriu al mărturisirii creștine iar credința creștină devenise la rîndul ei criteriu al angajamentului politic corect. Cînd liderul unei comunități creștine nu intervine într-una din aceste situații, el este fie iresponsabil, fie neputincios, fie autorul sau cel puțin complicele acțiunii de compromitere a mărturisirii creștine prin identificarea ei cu o anumită opțiune politică. Avînd în vedere apropierea tot mai mare a BOR de ordinea politică din ultimii ani, mai precis de la apariția partidului AUR pînă astăzi, participarea ierarhiei ortodoxe la acest proiect de ideologizare a credinței creștine a devenit incontestabilă, fapt care face din neutralitatea invocată o minciună sfruntată. Este semnificativ în acest sens că primul ghid ortodox de orientare politică a creștinului elaborat de conducerea BOR a fost publicat la un an de la lansarea AUR și cu o lună înaintea alegerilor parlamentare din 2020 (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/sansa-unei-palme.html), noua conștiință politică a ortodoxiei românești culminînd prin cele două evenimente politice majore recente, și anume canonizarea luptătorilor anticomuniști și sfințirea picturii Catedralei Neamului în prezența dominantă a politicienilor și în absența notabilă a credincioșilor. Momentul nu a marcat doar aniversarea autocefaliei BOR și a centenarului Patriarhiei, ci și începutul unei noi lucrări a BOR în lume ca putere politică implicată direct în actul guvernării la fiecare nivel al puterilor statului și indiferent de partidul politic aflat la guvernare, într-o formulă politică care exclude voința populară, fapt demonstrat literal prin izolarea poporului în exteriorul centrului de putere reprezentat de Catedrala Neamului.
