În timp ce copilul simte că nu poate concepe viitorul fără părinții și bunicii lui iar părinții și bunicii simt că un viitor fără copiii și nepoții lor nu are niciun sens, mulți tineri sunt convinși că nu pot avea un viitor decît în măsura în care părinții și bunicii nu mai apar decît cel mult într-o anexă izolată a viitorului, dar în niciun caz în viitorul real, exclusiv al tinerilor, ci într-un fel de trecut inofensiv conservat pentru unii din greșeală, pentru alții din spirit de prevedere și dintr-un sentiment nostalgic general. Cel puțin așa simt tinerii care au avut neșansa de a avea părinți și bunici tineri la minte sau de a fi izolați sufletește de familia lor normală și crescuți în schimb de un mediu format de oamenii cu mintea tînără, indiferent de vîrsta lor biologică.
Contrar însă pretențiilor și atitudinii ostentative de independență, această categorie de tineri este în realitate una cu nevoi foarte speciale, avînd nevoie de o îngrijire specială permanentă, care, în urma expedierii părinților și bunicilor în anexa viitorului, va fi asigurată de stat. Sigur, toți oamenii sunt speciali și fiecare om în parte, cel puțin cîtă vreme nu își închipuie că este mai special decît alții. Or, tocmai asta se-ntîmplă în cazul tinerilor care se definesc prin idealul anticorupției și care se cred cu adevărat speciali în comparație cu tinerii care așteaptă ajutorul social sau cel puțin pensia bunicilor. Înainte de a fi definită civic sau politic, mesajul anticorupției a fost o declarație a propriei incoruptibilități, asigurată și demonstrată de semnele supranaturale ale tinereții speciale: neputrezirea, viața sfîntă pentru că idealistă, buna mireasmă răspîndită de trupurile bio (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/11/familia-bio.html). Tinerii cu mintea necoruptă sunt speciali în mod natural și totodată printr-o grație aparte, ambele trăsături lipsind în mod evident în cazul celor care sunt tineri doar în sens biologic, deci accidental și care nu-și merită de fapt titlul de tînăr și cu atît mai puțin condiția de „special” decît în sensul patologiilor sociale.
Această perspectivă ne ajută să înțelegem mai bine indignarea tinerilor speciali (în sens meritocratic) față de ideea că ar putea exista bătrîni speciali, care ar merita recompensați prin pensii speciale. A fi special este o categorie specială, rezervată tinerilor speciali și prin urmare ea nu poate fi pîngărită prin asocierea ei cu opusul tinereții. Tinerețea este cea care face ca toate lucrurile să fie noi și de ele nu se pot bucura cu adevărat și nu pot participa la ele, inclusiv cînd este vorba despre venituri speciale, decît cei cu adevărat tineri.
În mod normal, în turul doi pentru alegerile pentru Primăria Capitalei ar trebui să intre Ciucu și Băluță. Dar în cazul în care PSD sau PNL vor repeta schema de anul trecut, încercînd de data aceasta să-l aducă în turul doi pe Makaveli așa cum au procedat cu Simion și Georgescu la prezidențialele din 2024 (Simion rămînînd reutilizabil pentru mai 2025), am putea avea o finală Alexandrescu-Ciceală, reprezentantele unor categorii de oameni pe cît de diferite, pe atît de speciale. În orice caz, faptul că segmentul progresist (Drulă, Ciceală, Vlad Gheorghe) adună în acest moment aproape 30% din electoratul Bucureștiului, adică în unul dintre orașele cele mai speciale ale României de astăzi, este un indicator relevant pentru tipul de viitor care ne așteaptă.
