Creștinii înțeleg totul prin raportare la Hristosul Bisericii începînd cu Scriptura (și de aceea este atît de importantă preocuparea pentru adevărata Biserică, pentru că doar în ea îl putem găsi pe Hristosul adevărat). Dar Scriptura poate fi utilă și ereticilor precum și necreștinilor în măsura în care Hristos este eliminat la timp sau cel puțin adaptat scopurilor proprii. De pildă, un naționalist mistic sau un neomarxist își pot justifica viziunea utopică prin unul și același pasaj biblic, precum „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor” (Matei 5, 10). Astfel, naționalistul va înțelege versetul raportîndu-l la dreptatea neamului iar neomarxistul la dreptatea socială. Însă chiar dacă nu suntem creștini, versetul următor ne lămurește oricum, arătîndu-ne că este vorba despre dreptatea lui Hristos și în Hristos, în Cel care pentru că este dreptul și dreptatea Tatălui, a putut îndrepta firea omenească unind-o cu firea dumnezeiască în propria lui Persoană.
Dar nici naționalistul, nici neomarxistul ori adeptul oricărei alte ideologii nu mai ajung la versetul următor, de care se pot lipsi pentru că în realitate nu au nevoie de dreptatea lui Hristos, ci de propria lor dreptate, pentru că nu au nevoie de împărăția Tatălui, ci de propria lor împărăție. Și pentru că sunt convinși că au dreptate în mod absolut, pot îndrăzni să îndrepte pînă și Scriptura.
