După ce PS Ignatie al Hușilor ne-a dat o pildă de discernămînt, recunoscînd calitatea dlui Andrei Pleșu de „intelectual creștin al României” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/03/schimbarea-garzii.html), ne dă acum o pildă de consecvență, invitîndu-l să vorbească despre discernămînt (https://episcopiahusilor.ro/conferinta-semestriala-preotilor-din-episcopia-husilor-discernamantul-crestinului-astazi) pe dl Adrian Papahagi, probabil în continuarea unui proiect mai vechi legat de „recuperarea deficitului de civilizație al României față de Occident” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/08/cultura-firescului-si-cultura.html).
Discernămîntul nu este un element esențial doar al activității pastorale, cum se poate înțelege din prezentarea evenimentului („În cuvântul introductiv, Părintele Episcop Ignatie a vorbit [despre] discernământ, ca element esențial al activității pastorale”), ci este funcția esențială a vieții creștine. Mai precis, discernămîntul verifică virtuțile teologice, împiedicînd credința să creadă sincer în minciună, nădejdea să spere cu ardoare în utopie și iubirea să urmeze necondiționat un escroc sentimental. Între timp, discernămîntul a devenit acum necesar pentru a ne ajuta în plus să vedem diferența dintre vechiul discernămînt al ortodoxiei biblice și patristice și noul discernămînt al noii ortodoxii, întemeiat pe evaluări estetice și civilizaționale și pe falsa distincție dintre autentic și inautentic propusă de PS Ignatie, care a devenit un model și un caz reprezentativ pentru actuala ortodoxie românească.
Spre deosebire de noii ortodocși, cei vechi știu că discernămîntul este indispensabil pentru a distinge în primul rînd adevărul de minciună, oricît de autentică ar putea fi aceasta (vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/despre-diferenta-dintre-credinta.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/diversiunea-autenticitatii-in-ortodoxie.html).
