O nepoțică m-a întrebat de ce balaurul apare reprezentat în icoana Sfîntului Gheorghe doar cu un singur cap. Copiii văd imediat nu doar ce este în plus, ci și ce lipsește, capacitate pe care arhitecții României educate și-au propus să o remedieze cu ajutorul indispensabil al părinților implicați cu adevărat în viitorul propriilor copii.
Într-adevăr, balaurul trebuie să aibă două capete pentru că are nevoie de un cap prezent în realitate pentru a putea construi realitatea alternativă prin celălalt. Din acest motiv, este destul de greu de ucis și poate fi mai degrabă legat pentru o vreme. Însă bănuiesc că natura duplicitară a balaurilor le era cunoscută creștinilor de pînă acum două decenii și nu mai trebuia reprezentată efectiv. Dar chiar și cu un singur cap, tot poate avea două fețe, una de stînga, cealaltă de dreapta, una progresistă, cealaltă conservatoare, una impersonală, cealaltă personală. Sigur, o astfel de precizare nu mai are nici un sens acum cînd, precum în povestirea lui Delavrancea, toată lumea stă pe genunchii balaurului lăudîndu-și obrazul preferat. De ce n-am lăsa atunci și copiii să vină la un asemenea balaur blînd și prietenos?
