Mass-media înseamnă mijloace de comunicare în masă, către masa populației. În măsura în care faci parte din masa populației ești o țintă a mass-mediei și în măsura în care folosești mass-media ești parte din masa populației.
Pînă aici am amintit doar ceea ce tindem să uităm (și avem șanse să uităm cu atît mai mari cu cît facem parte din masa populației ori utilizăm mass-media): mijloacele de comunicare în masă nu sunt mijloace de informare. Sunt mijloace de comunicare. Ceea ce se comunică nu este informația, ci ceea ce populația trebuie să facă, să creadă, să iubească, să accepte, să îmbrățișeze sau la fel de bine să evite, să urască, să denunțe. Atunci cînd în 2018 mass-media îi comunica populației că referendumul pentru familie urmărește redefinirea familiei, în 2020 că trebuie să păstreze distanța, să poarte mască inclusiv în aer liber și să se vaccineze anticovid și că din 24 februarie 2022 că Zelenski este noul Leonidas, ultima linie de apărare a civilizației în fața barbariei, mass-media nu făcea altceva decît să comunice definiția de moment a binelui.
Această redefinire permanentă a binelui, a valorilor, a realității împiedică formarea unei memorii morale de lungă durată în timp ce o delegitimează pe cea existentă, păstrătorii memoriei și apărătorii stabilității realității (istorice, morale, sociale etc) fiind acuzați de nostalgii nesănătoase, de o potențială intoleranță față de noutate și de incapacitatea de a îmbrățișa schimbarea. Binele adevărat nu poate fi decît noul bine, apărat de la eroii mascați din linia întîi pînă la eroul în costum de camuflaj din ultima linie de apărare a masei populației.
