Tema celei de-a 57-a Zi Mondiale a Păcii, sărbătorită la 1 ianuarie 2024, a fost „Inteligența artificială și pacea”. Cu această ocazie, papa Francis a redactat un mesaj favorabil dezvoltării inteligenței artificiale (IA), care trebuie pusă în slujba obiectivelor transumaniste de fraternitate universală (https://press.vatican.va/content/salastampa/it/bollettino/pubblico/2023/12/14/0884/01927.html#en). În acest sens, IA constituie un mijloc providențial de realizare a solidarității dintre oameni și, prin urmare, de asigurare a misiunii Bisericii în lume. Desigur, papa Francis previne asupra riscului de a ne uita limitele la care ne expune „mentalitatea noastră actuală tehnocratică orientată spre eficiență” în special prin dezvoltarea unei tehnologii care promite depășirea oricărei limite. Însă ceea ce i se pare greșit papei Francis în această viziune tehnologică este posibilitatea de a produce discriminări și inegalitate (vezi paragraful 5, „Probleme urgente pentru etică”), și nu transformarea omului prin dezumanizarea lui, prin artificializarea minții și inimii omului:
„În contextul ideologic al unei paradigme tehnocratice inspirată de o prezumție prometeică de autosuficiență, inegalitățile ar putea crește disproporționat, cunoștințele și bogăția se acumulează în mîinile cîtorva, iar pentru societățile democratice și coexistența pașnică apar riscuri grave.”
Abuzurile la care ar putea duce progresul IA pot fi însă eliminate în măsura în care întreaga specie umană va beneficia în egală măsură de beneficiile tehnologiei, deci în măsura în care IA va fi pusă în scopul fraternității și păcii universale, devenind astfel un mijloc binecuvîntat și pentru misiunea Bisericii de manifestare a iubirii dumnezeiești. Tehnologia este dăunătoare nu pentru că ne lipsește de simțul limitei, ci pentru că îi nelimitează doar pe unii în timp ce îi condamnă la limitare pe restul, generînd astfel o „dictatură tehnologică”. Dar tehnologia poate fi salvată și poate contribui astfel la salvarea noastră doar atunci cînd întreaga omenire își va pierde simțul limitei în egală măsură, iar dezvoltarea personală va putea deveni nelimitată pentru toată lumea în mod egal cu ajutorul accesului liber și universal la noua ordine digitală a lumii.
Consider că următorul pasaj este revelator nu doar pentru noua conștiință transumanistă din catolicism, ci și pentru direcția transumanistă a noului ecumenism:
„Scara globală atinsă de inteligența artificială arată clar că, pe lîngă responsabilitatea statelor suverane de a reglementa utilizarea acesteia pe plan intern, organizațiile internaționale pot juca un rol decisiv în ajungerea la acorduri multilaterale și coordonarea aplicării și punerii în aplicare a acestora. În acest sens, îndemn comunitatea globală a națiunilor să lucreze împreună pentru a adopta un tratat internațional obligatoriu care să reglementeze dezvoltarea și utilizarea inteligenței artificiale în numeroasele sale forme. Scopul reglementării, desigur, nu ar trebui să fie doar prevenirea practicilor dăunătoare, ci și încurajarea celor mai bune practici, prin stimularea abordărilor noi și creative și încurajarea inițiativelor individuale sau de grup.
În căutarea unor modele normative care să poată oferi îndrumări etice dezvoltatorilor de tehnologii digitale, este indispensabil să identificăm valorile umane care ar trebui să sprijine eforturile societăților de a formula, adopta și aplica cadrele de reglementare atît de necesare. Munca de elaborare a liniilor directoare etice pentru producerea formelor de inteligență artificială nu se poate sustrage de la abordarea unor aspecte mai profunde privind sensul existenței umane, protecția drepturilor fundamentale ale omului și căutarea justiției și păcii. Acest proces de discernămînt etic și juridic se poate dovedi o ocazie prețioasă pentru o reflecție comună asupra rolului pe care ar trebui să-l joace tehnologia în viața noastră individuală și comună și asupra modului în care utilizarea ei poate contribui la crearea unei lumi mai echitabile și mai umane. Din acest motiv, în dezbaterile despre reglementarea inteligenței artificiale, ar trebui luate în considerare vocile tuturor părților interesate, inclusiv ale celor săraci, ale celor neputincioși și ale altora care deseori rămîn neauziți în procesele decizionale globale.
Sper că reflecția de mai sus va încuraja eforturile pentru a ne asigura că progresul în dezvoltarea formelor de inteligență artificială va servi în cele din urmă cauzei fraternității umane și păcii. Aceasta nu este doar responsabilitatea cîtorva indivizi, ci a întregii familii umane. Căci pacea este rodul relațiilor care îi recunosc și îi întîmpină pe ceilalți oameni în demnitatea lor inalienabilă, și al cooperării și angajamentului în căutarea dezvoltării integrale a tuturor indivizilor și popoarelor.
Rugăciunea mea la începutul Anului Nou este ca dezvoltarea rapidă a formelor de inteligență artificială să nu sporească cazurile de inegalități și nedreptate prea prezente în lumea de astăzi, ci să contribuie la încetarea războaielor și conflictelor și la atenuarea multor forme de suferință care afectează familia noastră umană. Fie ca toți credincioșii creștini, adepții diferitelor religii și bărbații și femeile de bunăvoire să lucreze împreună în armonie pentru a îmbrățișa oportunitățile și a înfrunta provocările prezentate de revoluția digitală și, astfel, să transmită generațiilor viitoare o lume cu mai multă solidaritate, dreptate și pace.”
(https://press.vatican.va/content/salastampa/it/bollettino/pubblico/2023/12/14/0884/01927.html#en)
