marți, 23 ianuarie 2024

Omul nou și inteligența lui artificială (I)

 

În măsura în care ne lipsește viziunea ortodoxă, ne este imposibil să înțelegem natura antihristică a noii spiritualității și a ortodoxiei surogat care o promovează. Nu poți recunoaște duhul antihristic dacă ești străin de Duhul lui Hristos, iar ușurința cu care ortodocșii pretind că-l văd pe antihrist în orice cod de bare și în fiecare flacon de vaccin este lămuritoare în privința naturii credinței lor. De aceea ne este imposibil să înțelegem că miza transumanismului nu este îmbunătățirea omului, ci transformarea lui prin această pretinsă îmbunătățire.

Transformarea transumanistă produce o altă specie, nu un om îmbunătățit. Trans-omul este creatura care a ajuns dincolo de om sau mai presus de om. Și viața în Hristos îl transformă pe om, dar nu produce o altă specie, ci restaurează neamul omenesc, redîndu-l vocației sale de a se uni cu Dumnezeu. Creștinismul nu-l îmbunătățește pe om, ci-l împlinește, oferindu-i condițiile și mediul familial de creștere, ca fiu sau fiică a Tatălui. Restartul bio-tehnologic îl transformă pe om mutilîndu-l, dîndu-i ceva care-i este străin în timp ce-i răpește ceva esențial. Proiectul transumanist îi dă omului chipul de serie industrială, care-l face asemănător mașinii. Și pentru că mașina nu poate fi însuflețită, oricît de inteligentă ar deveni, atunci omului îi este eliminat sufletul prin atrofierea sufletească realizată prin învățămînt, religie și cultură.

În dezbaterile despre inteligența artificială pe care le-am urmărit pînă acum, nimeni nu a observat că mai îngrijorătoare decît inteligența artificială a dispozitivelor inteligente este însușirea umană a modelului inteligenței artificiale. De fapt, doar în măsura în care omul a dobîndit o inteligență artificială putea deveni capabil să construiască una. Iar riguros vorbind, prima inteligență artificială nu i-a aparținut omului, ci îngerilor căzuți. Inteligența lor a fost incomparabil mai mare decît ar putea fi vreodată inteligența celui mai complex computer din prezent sau din viitor, dar asta nu i-a împiedicat să calculeze greșit. Și pentru că sunt prea inteligenți ca să admită că pot greși, nu pot face altceva decît să oblige realitatea – propria lor realitate, de-acum – să se supună rezultatului greșit la care au ajuns pentru că au fost doar inteligenți.