Deși părea inițial că ar controla meciul, ÎPS Teodosie se retrage la pauză cu un rezultat negativ, care poate că nu ar fi fost atît de sever dacă nu ar fi renunțat la un apărător cu experiența pr. Eugen Tănăsescu. Dacă este nevoie de un martir pentru a înviora tabăra fundamentalistă, atunci este destul de probabil că ÎPS Teodosie va fi condamnat penal. Însă lucrul acesta se va reflecta negativ asupra Patriarhiei, care va fi identificată ca aliat sau complice al taberei progresiste, ceea ce va obliga Patriarhia la concesii pe care ar prefera să le evite. Pentru că o imagine atît de deteriorată nu va putea fi spălată decît prin recunoașterea oficială a sfinților închisorilor, convertiți în prealabil, la fel ca Eminescu, la noua formă de pan-naționalism euroatlantic. Nu văd însă de ce Patriarhia ar accepta încununarea martirică a ÎPS Teodosie, oferindu-i totodată segmentului progresist satisfacția unei victorii și mai ales sentimentul că poate distruge orice ierarh care nu-i respectă agenda. ÎPS Teodosie pare și așa destul de speriat, încît e de presupus că ar accepta și semna orice înțelegere propusă de Patriarhie.
În condițiile în care nivelul de confuzie al zonei fundamentaliste îi anulează acesteia orice credibilitate în lumea cît de cît normală, Patriarhia va prefera să menajeze mai degrabă sensibilitățile segmentului secular, care față de fundamentaliști pare ceva mai capabil să-și țină problemele mintale sub control. Prin urmare, dl Bănescu va rămîne în funcția de purtător de cuvînt al Patriarhiei, întrucît alternativa presupune discursuri despre reptilieni și despre antihristul din codul de bare.
