Cu o săptămînă în urmă, Ziarul Lumina a publicat un articol surprinzător, avînd în vedere orientarea euro-atlantică a Patriarhiei, care ne pregătește prin avertismentul dlui profesor Alexandru Nemoianu în legătură cu o posibilă reorientare naționalistă luminată de principiile umanismului european inspirate de cultura greco-romană și de morala iudeo-creștină:
„Modelul «Romei» a fost repetat de către Bizanț, Imperiul Romano-German, Rus etc. Modelul cartaginez a fost repetat mai ales de către «imperiile» anglo-saxone și în mod absolut înfricoșător de către «globalism». La fel ca și Cartagina, «globalismul» se mândrește cu eficiență și simțul său practic. La fel ca și Cartagina, «globalismul» dorește realizarea „binelui universal», care este cel mai vag și iluzoriu «ideal». Dar asemănarea merge mult mai adânc. Cui se închină «globalismul»? Răspunsul superficial ar fi: «Suntem ateiști». Este un răspuns «oblic». Ateismul este tot o credință. Dar chiar și asta este o declarație falsă. Oare muzica «metalică» și festivalurile ei, care induc o stare de isterie colectivă, nu sunt tot forme de «închinare»? Drogurile și fuga de realitate nu reprezintă tot o formă de închinare? Iar modul în care, tot mai frecvent, în cursul acestor manifestări de isterie colectivă, au loc masacre ale celor tineri, fie prin arme, fie prin incendii, chiar nu ne poate duce cu gândul la «închinătorii» lui Baal și Moloch? Să nu ne amăgim.
«Globalismul» (altcumva, mai geografic numit, «apusul colectiv») este în declin. Declin care este cel mai vizibil în dimensiunea sa morală. În fapt, acest sistem a încetat să mai aibă orice credibilitate morală. Modul fățiș, starea de complicitate la genocidul care are loc sub ochii noștri în Gaza nu mai au nevoie de comentarii. Este vorba de etalarea unei ipocrizii și a unui cinism fără precedent în istorie. Globalismul este un cadavru viu. Este absolut limpede că se și vede în acest sistem intenția «ispititorului». Care este neschimbată, aceeași de la căderea protopărinților. Dar un lucru este limpede. «Globalismul» și promotorii săi, aflat în subordonare către superputerea de peste Ocean, sunt izolați și disprețuiți. Autoritatea lor morală nu mai există și ce mai există este forța lor armată, capacitatea de a face război. Dar asta este o stare întotdeauna trecătoare și schimbătoare. Ne rămâne obligația de a nădăjdui fără șovăială în ceea ce este planul Celuia care stă deasupra vieții și deasupra morții. Alegerea este, ca întotdeauna, a fiecăruia dintre noi, căci înzestrați cu liber arbitru suntem «condamnați la libertate», dar pentru această alegere vom avea de dat răspuns: în lumea asta și în cea care va să fie.” (https://ziarullumina.ro/societate/analiza/avertismentele-istoriei-186522.html; vezi și un alt articol, apărut în noiembrie 2023, în care credincioșii sunt îndemnați, pe baza „tîlcuirilor părinților duhovnicești”, să se trezească pentru a recunoaște „primul dintre adevărurile fundamentale ce trebuie mărturisite spre trezirea noastră, chipul «urâciunii pustiirii» (Matei 24, 15) ce lucrează «taina fărădelegii» (2 Tesaloniceni 2, 7-12) în inima rânduielilor lumii de azi, este intervenționismul guvernamental.” https://ziarullumina.ro/societate/analiza/despre-taina-faradelegii-economice-o-incadrare-eshatologica-185234.html)
Prin convertirea lui Eminescu la naționalismul bun (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/eminescu-poet-national-international.html) este încurajată integrarea noastră deplină într-o nouă ordine mondială, inspirată de noblețea spiritului care i-ar reda pieței nu atît libertatea, cît demnitatea și prestigiul moral. Românii absoluți și națiunea absolută ajută astfel la întemeierea unui stat absolut, mai bun decît cel global, care era doar totalitar.
Însă convingerea dlui Nemoianu legată de trădarea prin care Occidentul își reneagă propriile rădăcini, respectiv nobilele idealuri ale Romei imperiale, preferînd în schimb obiectivele pragmatice, dar dezumanizante ale Cartaginei, este contrară realității: societatea romană era la fel de coruptă ca oricare alta, violența extremă reprezenta principala formă de divertisment public (https://www.amazon.com/Spectacles-Death-Ancient-Approaching-World/dp/0415248426); reprezentările dramatice recurgeau uneori la uciderea efectivă a unui sclav-actor pentru a da un plus de realism morții unui personaj; dacă un sclav își ucidea stăpînul, toți sclavii lui erau uciși, chiar și atunci cînd era vorba, în cazul unor patricieni bogați, despre sute de sclavi.
Dar mai ales ușurința cu care într-un articol publicat de cotidianul Patriarhiei este complet ignorată intenția Romei păgîne de a-i extermina pe creștini este lămuritoare pentru lipsa de scrupule cu care noua ortodoxie este hotărîtă să redefinească realitatea în vederea adoptării unei viziuni antihristice. Pentru că orice om, neam, etnie, națiune sau imperiu care se auto-divinizează sunt stăpîniți de duhul lui antihrist. Pax americana este continuatoarea directă a principiului pax romana, prin care religia și cultura sunt subordonate intereselor statului. Mi se pare ironic că Patriarhia recomandă modelul roman în condițiile în care descrierea opoziției radicale dintre cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu ne vine de la un teolog format la școala creștinismului cartaginez.
