Mentalitatea self-help, dominantă astăzi inclusiv în BOR, a contribuit în mare măsură la desprinderea individului de comunitatea tradițională organică în vederea relocării lui în comunitatea civică pe cît de artificială, pe atît de anti-tradițională. Promisiunea că fiecare dintre noi poate și trebuie să devină un antreprenor, că se poate salva singur și chiar vindeca singur, eliberînd astfel sistemul de sănătate publică de obligația unui tratament ori a unei simple consultații, a urmărit desprinderea individului de comunitatea tradițională lăsîndu-l să-și imagineze că poate reveni în ea în măsura în care dispune de rețeta tradițională. Dar singura rețetă a tradiției este omul tradițional, care nu poate fi inventat sau descoperit din greșeală (aici mi se pare că ar fi întrebarea care l-a frămîntat pe Tarkovski și la care a încercat să răspundă în Andrei Rubliov). Gîndirea self-help a indus astfel o stare generală de delir pașnic, care-i face pe bolnavi să creadă că refac sau retrăiesc ordinea tradițională din simplul motiv că le iese cozonacul tradițional de Crăciun și de Paști.
