Compromiterea ierarhiei ortodoxe prin ecumenism, secularism, elitism, New Age-ism, naționalism sau globalism (și orice altă combinație teoretic posibilă dintre acestea, oricît de implauzibilă practic) nu i-a afectat pe credincioșii maturi, însă a avut efecte mortale asupra restului. Pentru minoritatea care trăiește fierbinte în Hristos, căderea ierarhiei a impus o stare de atenție sporită susținută printr-un angajament radical și printr-o încredere totală în Dumnezeu. Pentru majoritatea călduță, rătăcirile ierarhiei au trezit mai degrabă încrederea acestor credincioși în ei înșiși și în capacitatea lor de a-și găsi singuri remediile salvatoare. În sfîrșit, atitudinea confuză ori suficientă a ierarhilor ortodocși i-a făcut pe credincioșii reci să abandoneze orice nădejde, asemenea copiilor care, neputînd să se confrunte cu dezastrul provocat de niște părinții alcoolici, se apucă la rîndul lor de băut.
