Mă număr printre cei care consideră că avertismentele de conținut (https://uwaterloo.ca/centre-for-teaching-excellence/catalogs/tip-sheets/trigger-warnings, vezi și la https://slate.com/human-interest/2013/12/trigger-warnings-from-the-feminist-blogosphere-to-shonda-rhimes-in-2013.html) urmăresc nu atît să protejeze victimele unor abuzuri, ci pe de o parte să întrețină conștiința de victimă (vezi în special punctele 2 și 5 din articolul lui Janet Bloomfield, „6 Ways That Feminism Insults And Demeans Women While Claiming To Protect Them”, https://www.nairaland.com/6460862/6-ways-feminism-insults-demeans#99911836, traducerea articolului mai jos), iar pe de alta să formeze mentalitatea de victimă printre oamenii care mai sunt aproximativ normali. Un trigger warning (TW) este folosit prin urmare în primul rînd ca factor declanșator al mentalității de victimă care-i transformă pe subiecții experimentului în indivizi care încep să resimtă tot mai acut nevoia de a fi protejați. Femeile, copiii și tinerii sunt țintele principale ale armei TW doar pentru că au un sentiment mai dezvoltat de vulnerabilitate, care în mod normal ar trebui să-i facă mai atenți la apropierea prădătorilor. Însă pentru că noua normalitate presupune o nouă formă de conștiință umană și o nouă solidaritate întemeiată pe această conștiință de victimă, toți indivizii trebuie aduși în această stare pentru a putea fi vindecați apoi de experți și specialiști în diverse domenii transformaționale: sociologie, psihologie, tehnologie de vîrf, teologie, filozofie, antropologie, medicină, drept.
Acest nou proces de conștientizare poate fi realizat cu ușurință pentru că răspunde în primul rînd dorinței omului de a fi privit ca o ființă specială și, în al doilea rînd, pentru că este realizat prin cei în care avem încredere: părinți, profesori, preoți, medici (psihologi), lideri de opinie, opinia publică. În lumea veche, omul era special prin grija acordată de Dumnezeu. În lumea nouă, el devine special prin grija acordată de Stat prin instrumentele lui minunate, Ministerul Adevărului și Ministerul Iubirii (judecînd după strategiile de manipulare psihologică folosite atît de cler, cît și de media ortodoxă, se poate spune că BOR este direct subordonată acestor două ministere, la fel ca întreaga mass-media). Astfel, ideea de conținut sensibil nu e rezervată materialelor marcate TW. Lucrurile stau exact invers: materialele de orice fel, marcate sau nu TW, sunt difuzate în scopul transformării omul într-un conținut sensibil, adică special.
Transformarea omului
în „conținut sensibil” este vizibilă mai ales la nivelul tinerilor, cu atît mai
expuși ingineriilor sociale cu cît părinții lor susțin aceste experimente prin
convingerea lor că succesul în viață este determinat de adaptare, chiar dacă o
adaptare reușită ar putea însemna în condițiile lumii noi anularea însușirilor
umane din proprii lor copii. Trebuie precizat că acest conținut sensibil nu
este limitat doar la dimensiunea fragilității individului. Pentru că există două
categorii de indivizi speciali: cei care formează marea masă, care pretind să fie scutiți
de reguli în numele fragilității constituției lor morale, psihice, intelectuale
și chiar fizice (aspect demonstrat de tremuratul adolescenților făcuți să se
îmbrace în haine subțiri în perioadele reci, de exclamațiile jalnice care țin
loc de orice replică, de privirea de cățeluș, de incapacitatea unei comunicări articulate) și cei care formează sau vor forma viitoare elită, învățați încă
de la cea mai mică vîrstă de părinții lor dezumanizați, suficienți și caracterizați
de o imbecilitate agresivă că sunt scutiți de reguli pentru că sunt speciali, ființe
superioare înzestrate cu superputerea adusă de suprimarea inimii și care le va
permite la maturitate să recomande mai întîi și să impună apoi în numele
iubirii incluzive purtarea ecusonului TW de către întreaga populație. (G. F.)
*
Janet Bloomfield: Șase moduri prin care feminismul insultă și înjosește femeile în timp ce pretinde că le protejează
Am vorbit puțin în ultimul timp despre modul în care feminismul afectează negativ bărbații și tații și îi încurajează să se comporte în moduri care, în cele din urmă, îi degradează pe ei înșiși, femeile și relațiile. În interesul echității și egalității, astăzi aș dori să subliniez modul în care feminismul insultă și înjosește femeile. Feministele pretind că reprezintă și promovează interesele femeilor, dar dacă îndepărtați pojghița de la suprafață, veți descoperi că feminismul îmbrățișează un filon misogin care-i face pînă și pe patriarhii din vechime să se înverzească de invidie. Iată șase moduri prin care feminismul insultă, împuținează și înjosește femeile pe care se presupune că le susține și le încurajează.
1. Da Înseamnă Da
Noua lege „Yes Means Yes” a consimțămîntului afirmativ din California a reușit să realizeze cîteva fapte uimitoare: transformă sexul normal, consensual în viol și eliberează acuzatul de proces, solicitînd confirmarea consimțămîntului în toate etapele întîlnirilor sexuale. Consimțămîntul trebuie să fie entuziast, continuu și afirmat. Acest lucru nu numai că transformă sexul într-o întîlnire categoric nesexy, discutabilă din punct de vedere legal, dar, de asemenea, cere implicit bărbaților să obțină consimțămîntul femeilor și nu invers. Încă nu am avut o feministă să-mi dea un răspuns clar la o întrebare simplă: „Nu am cerut niciodată, dar niciodată, permisiunea unui bărbat să fac sex cu el – asta înseamnă că sunt o violatoare?” Ceea ce stă la baza întregului program de consimțămînt afirmativ este ideea că femeile sunt infirme din punct de vedere emoțional, fricoase, nesigure și imature, care nu își pot face cunoscute gîndurile și dorințele într-un mod clar partenerilor adulți.
Legile feministe cu privire la consimțămînt transformă femeile mature în copilași smiorcăiți, incapabili să se exprime, care trebuie să fie întrebați în fiecare etapă a jocului pentru a vedea care ar putea fi gîndurile lor, mai degrabă ca și cum ai încerca să-ți dai seama ce chiloți vrea să poarte copilul tău de doi ani cînd a uitat cuvintele „Incredibilul Hulk!” Oh, Doamne, cîtă împuternicire [empowering]! Nu, mulțumesc.
2. Avertismente de conținut
Avertismentele de conținut sunt cele mai ridicole, paternaliste [patronizing] și infantilizante creații care au apărut vreodată din feminism. Ideea generală este că persoanele care s-au confruntat cu o anumită problemă (viol, glume proaste pe seama greutății, hărțuire pe stradă, tăieturi de hîrtie etc.) s-ar putea confrunta cu un articol întitulat „M-am tăiat în muchia unei coli de hîrtie și am fost expusă la glume proaste despre grași de către un hărțuitor pe stradă la două zile după ce am fost violată,” habar n-ar avea despre ce ar putea fi articolul și în absența unui avertisment ar continua să citească articolul respectiv pentru ca, ulterior, să solicite medicamente pentru a face față sindromului post-traumatic declanșat de amintirile evenimentului (evenimentelor) traumatice. Oare cît de jalnic trebuie să fii pentru a te confrunta cu texte care descriu situații pe care le-ai putea găsi supărătoare, dar ai avea nevoie de permisiunea autorului pentru a nu le citi? Știți ce urăsc? Urăsc să aflu despre adulții care ucid bebeluși. Îmi face rău la stomac, așa că atunci cînd văd titluri precum „Mamă băgat bebeluș la microunde”, nu le citesc.
În epoca jurnalismului clickbait, este incredibil de rar să vezi titluri precum „Situație neobișnuită petrecută aseară” sau alt titlu înșelător sau evaziv care minimizează evenimentele reale. Dimpotrivă. Dar feministele adoră avertismentele declanșatoare, deoarece întăresc ideea că femeile sunt guvernate de emoțiile lor, sunt incapabile să-și revină după traumă și sunt, în general, niște idioate isterice, nepregătite să se confrunte cu maturitatea și realitatea. Cît de încurajator! Cît de înțelegător! Nu, mulțumesc.
2. Violența domestică și modelul Duluth
Unul dintre cele mai frustrante lucruri despre faptul că femeile neagă că femeile pot fi și sunt violente în relațiile lor personale este că feminismul neagă, în esență, faptul că femeile sunt pe deplin umane. Pentru a perpetua narațiunea conform căreia bărbații sunt monștri violenți care trebuie controlați de femei ca să nu ajungem toate înlănțuite în pivnițe, feministele neagă întreaga umanitate a bărbaților și femeilor. Scopul este, fără îndoială, acela de a crea un climat de frică care să descurajeze femeile și bărbații să creeze relații iubitoare și de încredere unul cu celălalt, dincolo de controlul statului sau al unei ideologii. Dar prin dezumanizarea bărbaților, feminismul dezumanizează și femeile. Bărbații rămîn cu forța fizică, puterea de decizie, liber arbitru și responsabilitate (de care desigur abuzează), iar femeile rămîn cu slăbiciunea, neputința, resemnarea și înfrîngerea.
Modelul Duluth – care subliniază că indiferent de rănile pe care o femeie le-a provocat unui bărbat, bărbatul ar trebui să fie considerat vinovatul – întărește, de asemenea, ideea că femeile sunt echivalente cu copiii, care nu trebuie să fie considerați responsabili pentru acțiunile lor, deoarece le lipsesc maturitatea și raționalitatea pentru a înțelege ceea ce fac. Nu arestezi un copil pentru că și-a lovit mama cu piciorul, dar arestezi o mamă pentru că și-a lovit copilul. Cînd vine vorba de violența domestică, feministele tratează femeile ca pe copii. Ups! Asta nu e deloc infantilizare. Necazul cu a fi uman este că uneori oamenii sunt răi și se comportă ca niște ticăloși violenți și, îmi pare rău, feministelor, dar bărbații nu au monopolul exclusiv asupra violenței (vezi cazul lui Hope Solo, fostul portar al naționalei SUA de fotbal feminin, arestată pentru violență familială, conducere sub influența alcoolului și acuzată de neglijarea propriilor copii).
4. Acțiune afirmativă pentru programele STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică)
Programele de acțiune afirmativă s-au născut dintr-o perioadă în care studenților de culoare, în special, li s-a refuzat accesul la învățămîntul superior pentru niciun alt motiv în afara faptului că erau de culoare. Au avut abilitățile, notele, realizările și aptitudinile necesare pentru a fi admiși într-o anumită disciplină, dar și li s-a refuzat această posibilitate din cauza nivelului de melanină din pielea lor. Erau programe valoroase care trebuiau să se întîmple, dar apoi feministele le-au pus mîna pe ele. Au început să schimbe programele: din cele concepute pentru a aborda prejudecățile reale și reale și pentru a promova o meritocrație, feministele au făcut programe menite să forțeze accesul celor necalificați sau sub-calificați pentru că uite d-aia.
Este important de remarcat că programele de acțiune afirmativă care împing studenții negri calificați mai sus în lanțul academic au mai multe șanse să ducă la abandonul școlar al acestora, deoarece sunt perfect calificați pentru a concura într-o școală de nivel B, dar sunt îmbrînciți la un nivel A doar pentru că unii consideră că diversitatea superficială este o idee bună. Asta înseamnă că un student competitiv se confruntă brusc cu adversari cu care nu este calificat să concureze.
Acesta este exact impactul pe care îl are împingerea femeilor în cariere STEM. Femeile sunt încurajate să ignore care sunt nevoile și dorințele lor naturale, și să intre în cariere în care sunt calificate doar nominal. Ghici ce se întîmplă! Marea majoritate a femeilor cu calificări STEM nu lucrează deloc în domeniu. Bani și timp irosit, totul pentru că feminismul crede că femeile ar trebui aduse forțat în roluri definite ideologic (inginer! astrofizician! chimist!) care să le împlinească fanteziile de „egalitate”. Feminismul insultă femeile spunîndu-le că interesele lor naturale sunt greșite și că sunt prea proaste pentru a ști ce este bine pentru ele. Nu, mulțumesc.
5. Microagresiunile
Dacă avertismentele de conținut sunt cel mai stupid lucru care iese din feminism, microagresiunile nu sunt departe. Reprezentînd definiția însăși a meschinăriei, microagresiunile sunt iritații minuscule pe care femeile sunt încurajate să le alimenteze în mîncărimi de lungă durată pînă cînd acestea explodează în isterie și manie. Ai fost odată la o cafea cu un tip și asta a dus la sex? De fiecare dată cînd un tip te invită la cafea, înseamnă automat că vrea să ți-o tragă! Te-ai simțit vreodată ușor inconfortabil într-un lift cu un tip pe care îl cunoșteai, dar nu chiar? Bărbații din lifturi te vor ataca! Un tip din lift te-a invitat la cafea? Hărțuire sexuală! Alertă presa! A invita femeile la cafea este o modalitate de a le aminti că lifturile sunt locurile perfecte pentru viol!
Ceea ce feministele numesc microagresiuni, noi ceilalți, adulții sănătoși la minte, numim viață. Îți taie cineva fața în trafic, se răstește cineva la tine pentru că are o zi de rahat, o interacțiune ciudată cu un coleg, un străin care trece în grabă pe lîngă tine și îți dă din neatenție peste cafea – acestea nu sunt lucruri menite să-ți sublinieze existența ta lipsită de sens și neputința ta în fața celorlalți. Sunt doar viață.
Idea de microagresiune încurajează femeile să creadă că fiecare lucru din lume este, sau ar trebui să fie, despre ele. Încurajează situații înăbușitoare de narcisism, solipsism și pur și simplu amăgire. Știți cine mai crede că totul în lume este despre ei? Copiii de doi ani. Feminismul încurajează femeile să creadă că au aceleași abilități de raționament și de adaptare ca micuții de pînă în patru ani. Nu, mulțumesc.
6. Hărțuirea stradală
Cînd cercetătorii de la Universitatea Loyola i-au întrebat pe bărbați și femei pe cine preferă să facă primul gest, 83% dintre bărbați și 93% dintre femei au preferat ca bărbații să fie cei care propun. Orice bărbat care se așteaptă în mod rezonabil să inițieze o relație cu o femeie ar fi mai bine să fie pregătit să-și asume și să se expună unei respingeri și, potențial, unei respingeri foarte umilitoare.
Să ne mai mirăm oare că unii bărbați, în special cei cu o poziție socio-economică inferioară, ar putea atenua respingerea, introducînd o oarecare lejeritate sau un grad de inadecvare în abordarea lor? Bărbații săraci, și bărbații săraci de culoare în special, au cea mai mică valoare socială în ochii femeilor. Femeile încă mai vor băieți bogați. Ce surpriză! Iar femeile vor ca bărbații să se apropie de ei. Acum, luați o femeie albă și puneți-o să defileze prin cartierele sărace din New York, cu o încruntătură pe față, comportîndu-se de parcă ar fi stăpîna nenorocitului de cartier, și ce credeții că se întîmplă? Cineva o să-i spună niște chestii. După care individa va începe prompt să țipe, plîngîndu-se de hărțuirea stradală.
Hărțuirea de stradă este pariul sigur al insultelor feministe la adresa femeilor. Femeile sunt presupuse a fi rasiste, clasiste (https://ro.frwiki.wiki/wiki/Classisme) și sexiste, toate în același timp, dar totuși încurajate să se imagineze victime. Este sexist pentru femei să se aștepte ca bărbații să facă prima mișcare în stabilirea contactului. Este rasist ca femeile să intre în spațiile publice dominate de oameni de culoare și apoi să-și bată joc de acești oameni pentru că încearcă să inițieze contactul. Este clasist ca femeile să intre în cartierele socio-economice inferioare și apoi să se comporte disprețuitor față de oamenii care locuiesc acolo. Acel videoclip cu hărțuirea stradală a fost deosebit de enervant pentru că promova o lipsă de cunoștință în rîndul femeilor care insultă și degradează neîncetat bărbații săraci de culoare, încurajînd în același timp femeile să se bucure de propriul statut de victimă.
Femeile sunt perfect capabile să înțeleagă rasa, clasa socială și sexismul și să acționeze în moduri care nu perpetuează niciunul dintre aceste lucruri. Femeile sunt mai mult decît capabile să înțeleagă ce situații le oferă privilegii și să nu profite de acele privilegii într-un mod care îi dezumanizează și abuzează pe alții. Cu toate acestea, feminismul insistă că femeile sunt niște copilași, iar oricine le ia biberonul din mînă este răutăcios și acționează greșit.
Femeile ca niște copii, femeile ca ființe isterice, femeile ca ființe iraționale, femeile ca ființe incapabile, femeile ca ființe egoiste, femeile ca lipsite de minte – toate acestea sunt acuzații pe care feministele le aruncă așa-zisului patriarhat. Dar cînd dai dicționarul la o parte și te uiți la ce spune și face feminismul de fapt, cine insultă, infantilizează și demoralizează femeile?
Cultura mai largă tratează femeile ca pe niște oameni adulți capabili să facă alegeri și să se ocupe de consecințele acestor alegeri, așa cum ne așteptăm să facă toți bărbații. Feminismul este mișcarea socială care încearcă să trateze femeile ca pe niște copii mari care au nevoie de protecție împotriva propriilor acțiuni.
Primele valuri de feminism au luptat mult și din greu pentru a oferi femeilor toate drepturile și unele dintre responsabilitățile maturității. Mi-ar plăcea să văd femeile atingînd egalitatea deplină acceptînd toate aceleași responsabilități pe care le fac bărbații. Singurul lucru care stă în calea egalității pe care îl văd este feminismul. Și nu avem nevoie de o mișcare care subminează discernămîntul și maturitatea femeilor.
Nu avem nevoie de feminism.
(Janet Bloomfield, „6 Ways That Feminism Insults And Demeans Women While Claiming To Protect Them”, https://www.nairaland.com/6460862/6-ways-feminism-insults-demeans#99911836. Traducere de Gh. Fedorovici)
