Observația potrivit căreia puterea testează caracterul unui om („Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power”, remarcă greșit atribuită lui Lincoln, cf. https://www.reuters.com/article/idUSL1N2PA1V7/), este confirmată și în situațiile obișnuite de viață din lumea de astăzi, cînd omul nu are decît iluzia puterii.
În lumea veche, cunoașterea însemna puterea de a te stăpîni; în lumea nouă, cunoașterea înseamnă puterea de a stăpîni lumea și pe toți ceilalți din jurul tău [Completare adăugată la 07:29: tehnicile psihologice sau spirituale de dobîndire a stăpînirii de sine prin mindfulness și dezvoltare personală urmăresc realizarea stăpînirii de sine doar pentru că aceasta reprezintă o putere de a-i stăpîni pe ceilalți]. Odată cu eliminarea înțelegerii premoderne a naturii omului și prin introducerea noii înțelegeri moderne, omul a ajuns să creadă că singura formă de cunoaștere posibilă este această cunoaștere exploatatoare (despre tipul acesta de cunoaștere, vezi Mircea Platon, „Educație și caracter”, https://www.scoalaclasica.com/post/educa%C8%9Bie-%C8%99i-caracter).
O lume în care fiecare are puterea de a se stăpîni poate funcționa și asigură creșterea fiecărui om potrivit înzestrărilor și hărniciei lui, dar o lume în care fiecare îi poate stăpîni pe ceilalți este o lume anarhică, destinată dezintegrării. De aceea, în timp ce doar unii au această putere în mod real, tuturor celorlalți le este oferită doar iluzia unei cunoașteri aparent „puternice”, dar care în realitate nu face decît să-i debiliteze moral, intelectual și fizic, astfel încît exploatarea lor totală să fie nu doar posibilă, ci și ascunsă în chiar lanțul autodeterminării iluzorii care-i face pe sclavii de astăzi să se creadă nu doar puternici, ci și liberi cu adevărat.
