Există o prostie naturală, specifică intelectului limitat prin naștere și care este inofensivă într-o lume normală, devenind însă obositoare și chiar periculoasă odată cu răspîndirea ei. Răspîndirea prostiei naturale este încurajată de acele transformări din societate care inhibă sau falsifică funcționarea normală a inteligenței, generînd astfel o formă de prostie dobîndită. Această prostie ne-naturală este realizată prin tratarea omului ca un animal cu nevoi speciale, diferite de nevoile celorlalte animale. Aceste nevoi speciale sunt mai bine cunoscute sub numele de drepturi ale omului, o sumă de principii de drept internațional prin care este garantată nu atît demnitatea și libertatea omului, cît demnitatea și libertatea acelor state care și-au asumat sarcina îngrijirii animalului om de a interveni oriunde și oricînd dreptul omului de a fi tratat ca un animal special nu este respectat. Dreptul inalienabil la prostie este asigurat prin educația publică și garantat prin bomba atomică.
