Redefinirea realității presupune atît redefinirea binelui, cît și redefinirea răului. Curățirea de patimi devine detoxifiere, intoxicarea cu sinele devine dezvoltare personală, regimul alimentar un mijloc de purificare, purificarea sfințenie. Ca adulți, suntem mîntuiți în măsura în care redevenim cu toții copii, trăind în nevinovăția proprie împărăției cerurilor și pe care ne-o aduce fiecare nou-născut, inclusiv Fiul lui Dumnezeu prin întrupare. Problema răului este rezolvată astfel prin infantilizarea produsă de eliminarea conștiinței morale.
Însă după cum au demonstrat-o primii oameni, păcatul nu ne duce
niciodată la cunoașterea binelui și răului, ci la pierderea acestei cunoașteri
prin dobîndirea unei cunoașteri care pretinde că ne duce dincolo de bine și de
rău. În felul acesta, devenim „ca Dumnezeu”, biruind răul și moartea prin redefinirea lor și a noastră.
Redefinirea răului urmărește nu doar eliminarea lui, ci cuprinderea binelui în noua înțelegere a răului, așa cum se întîmplă în definirea pedofiliei ca atracție nevinovată, deci naturală, față de copii („minor-attracted people”, „persoane atrase de minori” https://www.insidehighered.com/news/2021/11/18/old-dominion-puts-scholar-pedophilia-leave). În timp ce respingerea unor asemenea încercări de redefinire ar trebui să reprezinte un test obligatoriu de normalitate, creștinii ar trebui în plus să fie atenți și la pedofilia intelectuală care abuzează de mințile copiilor așa cum pedofilii trupești abuzează de trupul și sufletul celor mici.
Dar la acest test majoritatea ortodocșilor pică. Într-adevăr, este greu de văzut cum ar putea să-l treacă ortodoxia pervertită de astăzi, în care copiii sunt oricum îngerași, separați prin puritatea lor nelumească de lumea demonică a adulților. Din acest motiv, cel puțin în spațiul ortodoxiei românești ideea de a-i proteja pe cei mici printr-o educație care să-i ajute să recunoască și să respecte realitatea este un non-sens: ei sunt invulnerabili pentru că sunt intangibili prin natura lor, diferită de natura adultului. Regăsim aici una dintre premisele gnostice fundamentale ale ortodoxiei deviante, care explică roadele bogate aduse de pilduitorii-semănători în BOR cu ajutorul unei ierarhii păgîne.
