În
totalitarismul hard oamenii întregi sunt conduși de indivizi lipsiți de minte
și de inimă. O populație formată din oameni întregi nu poate fi condusă de
indivizi parțial umani decît prin forță brută.
Înmulțirea oamenilor fără minte creează însă condițiile apariției totalitarismului soft. Eliminarea inimii se face mai ales prin educația privată, iar eliminarea minții prin educație publică și consumerism. Eliminarea minții permite atribuirea autorității și indivizilor fără competențe și fără caracter, cum sunt celebritățile. De aceea, într-un totalitarism soft, celebritățile vor fi subordonate elitei puterii, după cum a arătat C. Wright Mills în studiul său din 1956, The Power Elite. (Despre funcția socială și politică a celebrităților vezi și la https://www.sociostudies.org/journal/files/seh/2012_1/124-153.pdf. Ar putea fi amintit aici și cazul românesc al falsificării lui Eminescu atît prin demitologizare, cît și prin transformarea lui într-o apariție mesianică, fie izolată de propriul lui popor https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2015/11/saltul-sau-pulsul.html, fie reprezentativă, ca român absolut al unui popor de români absoluți. Această falsificare nu este necesară doar pentru că Eminescu este incomod pentru ambele categorii prin integritatea sa și prin conștiința națională naturală pe care o cultiva, ci și pentru că rămîne util, oferind oricui îl critică sau îl apără în termeni absoluți șansa de a deveni o celebritate).
Întrucît oamenii fără inimă sunt întotdeauna mai puternici decît oamenii fără minte, ei se impun în condițiile unei societăți handicapată mintal ca niște lideri naturali. Epoca actuală este prima epocă din istoria omenirii cînd societatea este formată din indivizi parțial umani atît în rîndul populației, cît și în rîndul elitei.
