Expresia din titlu se referă la cel puțin trei lucruri distincte, dar solidare. În orice chemare, cineva cheamă, altcineva este chemat și răspunde apoi chemînd la rîndul lui. În cazul Ortodoxiei, formula confirmă că Ortodoxia este chemată și cheamă în același timp. De aceea, este fundamental să știm cine o cheamă. Putem deduce identitate chemătorului după răspunsul ei și după chemarea pe care ea o adresează ulterior. Astfel, Ortodoxia patristică răspundea chemării lui Hristos și chema credincioșii la urmarea Lui.
În funcție de cel care o cheamă, știm nu doar cum se numește ea, ci mai ales ce este ea, indiferent de felul în care s-ar putea numi. Orice fals Mesia va chema Ortodoxia pe numele ei, dar în clipa în care ea va răspunde chemării și-l va urma, Ortodoxia își va pierde chemarea ei originară și se va transforma în altceva. O ortodoxie falsificată îl va chema strîmb pe adevăratul Mesia și în mod drept pe cel fals.
Știm ce este Ortodoxia nu doar după cum o cheamă pe ea și nici doar după cine o cheamă, ci mai ales după cel pe care ea îl cheamă. Pentru că în funcție de el, ortodoxia fie rămîne piatră a credinței, fie devine piatră de moară legată de gîtul celor care o redefinesc, dîndu-i o altă chemare.
Asta înseamnă în primul rînd că nu oricine cheamă Ortodoxia pe numele ei o face pentru a-L cunoaște pe Cel pe care ea l-a chemat pînă în prezent. O poate face și pentru ca Ortodoxia să-l cunoască și să-l cheme pe el în locul Chemătorului ei adevărat. În al doilea rînd, Ortodoxia poate ajunge să cheme pe altcineva decît pe Chemătorul ei natural. În măsura în care nu mai ascultă de Chemătorul ei, ortodoxia poate ajunge să nu-i mai recunoască glasul și, de aceea, poate ajunge să-L confunde. O astfel de ortodoxie continuă să se cheme așa cum s-a chemat dintotdeauna, dar va avea o altă chemare și un alt chemător și îi va chema pe credincioși la urmarea acestuia.
