Întrebat de dl Răzvan Bucuroiu în legătură cu posibilitatea înțelegerii marii taine a Întrupării, părintele Vasile Gordon ajunge la esența lucrurilor după ce a precizat mai întîi că există numeroase scrieri și predici frumoase pe acest subiect:
„Toate [lucrurile
secundare legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului] sunt bune și frumoase, dar
rămînem exteriori, cumva. Și să știți că asta nu v-o spune numai preotul… Eu am
fost foarte bucuros să citesc, bunăoară, în cartea lui Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste…
Andrei Pleșu a fost preocupat, domne’, cine sunt cei la care se referă Mîntuitorul
că văzînd, nu văd, auzind, nu aud și nu înțeleg? Deci unii înțelegeau ceea ce
spunea Iisus, alții nu înțelegeau. Cine sunt cei care nu înțeleg? Și spune
Pleșu, desigur, bazat pe o bibliografie foarte interesantă, […] sunt cei care
se situează prin voința lor în afară. […] Adică cei care-l priveau pe Iisus cu
suspiciune, cei care îl criticau tot timpul, cei care aruncau cu pietre în El,
n-aveau cum să înțeleagă. Înțelegeau cei care s-au atașat de Iisus și asta pînă
în ziua de astăzi.” („Dialogurile
dimineții” cu Pr. Vasile Gordon despre Ajunul Crăciunului. Universul credinței,
24 decembrie 2023, https://www.youtube.com/watch?v=I1g_6YIxPYo. De la min. 04:10)
Fără a încerca
să contrazic pe cineva atît de atașat de Iisus precum dl Andrei Pleșu și nici
pe cineva atît de atașat de dl Pleșu precum părintele Gordon, cred că ar trebui
menționat și cazul cuiva atașat de Hristos poate tot atît de mult ca dl Pleșu,
și anume, Petru, care l-a auzit pe Hristos numindu-l „satană” în ciuda acestui
atașament. Dimpotrivă, există cazuri în evanghelii în care oameni care nu-l
cunoșteau pe Iisus l-au înțeles mai bine decît majoritatea atașaților care s-a
detașat rapid odată cu arestarea Domnului în Grădina Ghetsimani. Unii dintre ei s-au atașat de fapt cu adevărat de-abia după ce nu L-au mai văzut, fapt care nu i-a împiedicat să trăiască sacramental în Biserică prezența tainică a lui Hristos.
În realitate, ce nu înțelege domnul Pleșu și îi scapă părintelui Gordon este că înțelegerea lui Iisus nu este determinată exclusiv de raportul dintre Iisus și om, ci de situarea omului în raport cu credința Bisericii. Nu poți avea o înțelegere dreaptă a lui Iisus dacă te situezi în afara Bisericii. De fapt, chiar și în Biserică poate fi dobîndită o înțelegere greșită a lui Iisus, după cum ne-o demonstrează în mod cotidian noua ortodoxie.
Gnosticismul urmărește o privatizare a credinței, prin care orice expresie istorică a credinței este compromisă în timp ce Credința ca limbaj religios este privilegiată. Această procedură gnostică este realizată prin spiritualitate și printr-o cultură cu afinități spirituale, care fac din exigența dogmatică un abuz antispiritual care amenință interioritatea credinței, adică puritatea ei. Pentru gnostici importantă nu este dreapta credință, ci credința pură, care trebuie apărată de autoritatea nemiloasă a dogmei. Această tensiune între dimensiunea privată și cea publică a credinței, între participarea exterioară și cea interioară, realizată dinăuntrul înțelegerii, este rezolvabilă însă printr-o mediere culturală, „bazată pe o bibliografie foarte interesantă”, printr-o formă de deschidere spirituală care admite legitimitatea oricărei forme de atașament de Hristos în virtutea unei înțelegeri al cărei singur criteriu de validitate este acceptarea validității oricărei forme de înțelegere.
