Nu orice impostor,
fățarnic, oportunist, lacheu ortodox se califică pentru calitatea de jeg sau
spurcăciune ortodoxă. Calitatea de jeg sau de spurcăciune ortodoxă impune
anumite calități printre care dedicarea, hărnicia și inteligența
sunt indispensabile. În realitate, în special printre liderii ortodocși există
numeroși impostori care, deși pretind să fie respectați ca niște jeguri sau
spurcăciuni ortodoxe autentice, sunt departe de această virtute și din această cauză ortodoxia surogat necesită deocamdată un efort mai mare de întreținere decît de perfecționare.
Spurcăciunea ortodoxă este cea care împlinește lucrarea urîciunii pustiirii (Matei 24, 15), și anume, de înlocuire a lui Hristos cu un fals Hristos, cu un anti-hristos.
Lucrarea spurcăciunii este înlesnită de cea a jegului care umple realitatea cu el însuși. Indiferent de subiect, jegul ortodox vorbește întotdeauna numai despre sine: dacă vorbește despre Hristos vorbește de fapt despre cum a ajuns el la Hristos, lăsînd impresia că lucrarea lui Hristos este desăvîrșită de-abia prin această întîlnire; dacă vorbește despre bucuria creștină, vorbește despre cum a dobîndit el bucuria creștină și, eventual, despre cum te poate ajuta să o dobîndești la rîndul tău, oferindu-ți puțin din propria lui bucurie.
Spurcăciunea ortodoxă îl pune în valoare pe antihrist; jegul ortodox se pune în valoare pe sine, iluminînd, prin propria lui lumină, prezența lui Hristos. Sub pretextul unei perspective personale asupra lucrurilor, jegul ortodox „personalizează” întreaga realitate, văzîndu-se pe sine totul în toate astfel încît totul începe să conteze cu adevărat doar în măsura în care îl conține pe el, cel unit cu Dumnezeu prin lucrarea sugerată mai mult sau mai puțin explicit a curățirii și iluminării. În felul acesta, spurcăciunea și jegul lucrează împreună la înlocuirea înțelegerii personale dobîndită prin viața în Hristos cu înțelegerea personală a unui înlocuitor al lui Hristos care, pînă la venirea antihristului, este asigurată de jegul ortodox.
