Scopul scuză mijloacele de fiecare dată cînd scopul este supraviețuirea. Supraviețuirea devine scopul suprem doar în cursa morții, iar gîndul că singura soluție la moarte este supraviețuirea sau moartea face din sfidarea morții o atitudine eroică în ciuda faptului că-i lasă morții ultimul cuvînt.
Omul care se lasă hăituit de moarte transformă totul într-un mijloc. Este fals că în mentalitatea supraviețuitorului doar mijloacele sunt discutabile. În realitate, scopul este cel corupt în primul rînd și tocmai de aceea el poate justifica adoptarea unor mijloace imorale. În ordinea supraviețuirii, viața, adevărul, libertatea, virtuțile, caracterul moral, conștiința morală sunt folosite ca mijloace de întîrziere sau înșelare a morții, înțeleasă și ca irelevanță publică sau ca statut social inferior, în felul în care eroul basmelor arunca diverse obiecte comune pentru a-și întîrzia urmăritorul malefic: pieptene/perie, voal, oglindă etc. Creștinii au în plus cîteva lucruri a căror eficacitate a fost dovedită în special în perioada modernă, cînd urmăritorul s-a apropiat mai mult ca niciodată. De pildă, protestanții au Biblia, care se preface în funcție de felul în care este aruncată fie în mall-ul în care moartea este derutată, fiind făcută să se simtă ca la ea acasă, fie în War On Terror, care iarăși ține moartea ocupată o vreme. Catolicii au rozariul, care încercuiește o vreme moartea în bula autorității romane, amintindu-i de vremurile cînd stăpînea imperii.
Ortodocșii sunt înzestrați mai bine decît toți creștinii: oricînd este nevoie, ei aruncă peste umăr Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiție, Sfînta Cruce, Sfinții Părinți, Sfintele Taine, sfintele vase, icoane, moaște. În ortodoxia românească, acestea se prefac uneori într-o mare grădină, alteori într-o țară ca soarele sfînt de pe cer, iar alteori într-o țară ca afară, derutînd moartea de fiecare dată. În zilele acestea, însă, o parte dintre lucrurile Ortodoxiei se prefac în AUR, iar restul în „rădăcinile creștine ale Europei”, obligînd moartea să se oprească o clipă pentru a se mira de naivitatea ortodocșilor, care și-au atins astfel scopul, reușind să supraviețuiască și de data aceasta tot cu Dumnezeu înainte.
