Al Treilea Bețiv: — Poate că mi se pare mie, dar înainte parcă era mai frumos afară cînd erau și oameni. Acum însă…
Primul Bețiv: — Eh, acum… Acum, strugurii sunt mai acri… Păi, dacă ai sta în Cotroceni sau în Primăverii, eu cred că ai zice că e mai frumos acum ca înainte.
Al Doilea Bețiv: — Nu e, mă… că am fost eu pe-acolo… uite…, chiar săptămîna trecută. E mai urît. Aglomerat rău.
Al Treilea Bețiv: — Lasă, mă… că nu-i asta. Vreau să zic că acum parcă ți-e frică să te uiți la oameni. Iar ăia care se uită la tine parcă nu vor să te vadă de fapt. Vor doar să bage frica în tine. Uite, cum ar fi zilele astea, de cînd a nins: nici nu apuci să te uiți la copaci, ce frumoși sunt cu zăpadă pe ei, că și apar unii care dacă nu claxonează, urlă la telefon sau pun muzica tare, te îmbrîncesc că n-au niciodată loc de tine.
Al Doilea Bețiv: — Păi ție oricum ți-a fost frică toată viața, ce mai vorbești… D-aia nici nu te-ai mai însurat, he-he…
Primul Bețiv: — Hai să fim cinstiți, că nici înainte nu prea apucai să privești în jur: trebuia tot timpul să urmărești coada, să nu se bage alții în fața ta. Nu-ți ardea de frumos pe vremuri…
Al Treilea Bețiv: — Asta pentru că frumosul era ceva normal. Dacă știam că o să ni-l ia… poate că… nu știu, poate că-l păstram.
Al Doilea Bețiv: — N-aveai cum! Știi de ce? Păi, îți zic eu de ce: pentru că atunci cînd ni l-au luat, ne-au făcut mai întîi să credem că de fapt nu e frumos, ci urît. Și, în al doilea rînd, ne-au promis că ne dau în schimb ceva cu adevărat frumos.
Primul Bețiv: — Și ce, mă, nu ne-au dat? Ne-au dat! Păi, uite, eu pot să zic că acum e cel mai frumos și nimeni nu are dreptul să mă contrazică. I-au luat puterea lui Ceaușescu și ne-au dat-o nouă pe toată. Cum zice unul ceva, cum îi dau block! Bă, îi duc la Canalul din capul meu pe toți ăia care nu-mi dau like, ați înțeles? He-he…
Al Treilea Bețiv: — Vedeți, aici e problema: că acum nici înăuntru nu mai e așa frumos ca înainte. Merde!
